Marc Halévy a mai fost prezent în paginile acestui site cu prezentări a două dintre cărţile sale – Aux sources de la kabbale et de la mystique juive, éditions Dangles, Escalquens, 2007, 236 p. şi Philosophie maconnique, éditions Oxus, Escalquens, 2008, 216 p. În rîndurile care urmează voi face o succintă prezentare a unei cărţi apărute în martie 2009: Pensée hébraïque. Une philosophie du kabbalisme au-delà du rabbinisme, éditions Dangles, collection „Horizons ésoteriques”, Escalquens, 312 p., şi care este continuarea celei despre cabală şi mistica ebraică.
Pentru Marc Halévy gîndirea ebraică este o gîndire a mişcării împotriva repaoslui, a devenirii împotriva fiinţei, a înlănţuirii împotriva stabilităţii, a nomadului împotriva sedentarului. De aceea intenţionează să redescopere suflul Spiritului care a inspirat scrierile sacre şi să uite traducerile-trădări, regăsind originalul: „Apa vie a gîndirii ebraice a fost deturnată, canalizată, îndiguită printr-o harababură de reguli şi interdicţii care au făcut-o să stagneze. Este timpul pentru a redeschide vanele şi a-i reda libertatea proaspătă. Fără a renega ceva, Suflul Spiritului ebraic trebuie în prezent să reînsufleţească gîndirea ebraică dincolo de talmudismul rabinic. Reîntoarcere la surse. Reîntoarcere la Sursă.” Cele 22 de capitole (cifră aleasă nu tocmai întîmplător, alfabetul ebraic are 22 de litere) sînt concepute într-un dialog critic cu idei perpetuate de-a lungul vremii, idei pe care Marc Halévy le combate; lăsînd cititorilor cărţii plăcerea de a urmări argumentele filosofului, el însuşi descendent al unei vechi familii de rabini, amintim cîteva din temele care au stîrnit polemica lui Marc Halévy. Creaţie sau emanaţie? Halévy consideră creaţionismul „o absurditate fără nici un fundament biblic”, creaţionismul mizînd pe instantaneu, în vreme ce procesul creativ s-a întins pe parcursul a şase zile, ceea ce înseamnă un proces progresiv, deci o evoluţie; în opinia lui Marc Halévy, viziunea creaţionistă crează o distanţă infinită între divin şi uman, Dumnezeu apărînd ca un creator exterior şi străin lumii create, ceea ce este foarte departe de textul original ebraic. Monism sau monoteism? Iudaismul „oficial”, susţine Marc Halevy, a devenit monoteist datorită fariseilor, după distrugerea templului de la Ierusalim în anul 70, căci credinţa ebraică originală ar fi fost mai aproape de monism, aducînd în sprijinul afirmaţiei traducerea primului verset din Facerea ( „La început El a făcut divinităţile cu Cerul şi Pămîntul”), un El „singular, inaccesibil, necunoscut, ascuns, non-manifestat, dar el este la începutul şi la sfîrşitul tuturor lucrurilor, al tuturor oamenilor, al tuturor lumilor şi al tuturor zeilor.” Exil sau nomadism? Istoria evreilor este un curios amestec de călătorii mai mult sau mai puţin voite şi de şederi mai mult sau mai puţin precare: „Spiritual şi cultural, Evreul este sedentar; fizic şi natural, Evreul este nomad. El nu devine sedentar geografic decît spiritualizînd, sacralizînd locul unde se aşază. Un loc fizic este mai întîi un loc spiritual, dacă nu, el este un non-loc.” Tabernacol sau templu? Trecerea de la tabernacol la primul templu, la al doilea şi distrugerea definitivă în anul 70 sînt etape decisive ale istoriei evreilor; aceste treceri consecutive povestesc istoria unei gîndiri care se transformă: „Tabernacolul lui Moise este un loc sacru al teofaniei. Acolo, divinul şi umanul se întîlnesc, se ating şi dialoghează. Există deci un punct de contact între uman şi divin, între relativ şi absolut, între etern şi efemer, între particular şi universal.” Călătoriile filosofice ale lui Marc Halévy vor să redea spontaneitatea şi prospeţimea începuturilor unei înţelepciuni eterne, care în unele momente ale istoriei, la confluenţa cu alte culturi şi filosofii, a fost trădată sau chiar falsificată.