Visele în interpretarea lui Jung

Interpretarea viselor şi lucrul cu visele în terapia analitică ocupă un loc important în opera lui C. G. Jung. De altfel, şi în opera şi psihoterapia lui Freud, mentor al lui Jung, într-o anumită perioadă de începuturi, visul şi interpretarea sa are un rol determinant.

În ultimii ani şi în România opera lui Jung a început să fie studiată, a început să fie tipărită opera sa, a apărut şi de acum celebra Carte roşie, iar unele edituri au colecţii consacrate operei lui Jung. Una din lăudabilele iniţiative editoriale aparţine Editurii Herald, care a lansat colecţia „Jungiana”, coordonată de Gabriela Deniz. Amintim cîteva titluri ale colecţiei: Dicţionar critic al psihologiei analitice jungiene (Andrew Samuels, Bani Shorter, Fred Plaut), Psihoterapie. Experienţa unui jungian (Marie-Louise Von Franz), Jung şi post-jungienii (Andrew Samuels). În rîndurile ce urmează vom face cîteva comentarii pe marginea unei cărţi din aceeaşi colecţie: James A. Hall, Interpretarea jungiană a viselor, 2013, 174 p.

Jung spunea despre vise că sînt produsele spontane ale psihicului inconştient, care prezintă adevărul natural. Deşi iniţial influenţat de Freud, Jung citise în anii formării cartea maestrului, Interpretarea viselor, metoda jungiană este mai puţin rigidă, optînd pentru o înţelegere a psihismului uman pe patru niveluri: conştientul personal, inconştientul personal, psihicul obiectiv, conştientul colectiv. Acestea la rîndul lor cuprind structuri generale (complexele şi imaginile arhetipale) şi structuri specializate (eul, persoana, umbra, animus/anima). Psihologia analitică jungiană este greu de înţeles în afara deprinderii de a opera cu termenii şi conceptele lui Jung; printre aceşti termeni se distinge individuarea, procesul în cadrul căruia o persoană încearcă în viaţa reală să înţeleagă potenţialul înnăscut individual al psihicului său. Acest proces de individuare implică un dialog continuu între eu, centru competent al conştiinţei, şi Sine, centru misterios reglator al întregului psihic. Visul este o experienţă umană universală, o experienţă de viaţă recunoscută retrospectiv: „Visul este o bucată de realitate a cărei origine este personală, dar neclară, a cărei semnificaţie este bogată, dar nesigură şi al cărei destin în lumea eului vigil se află în propriile noastre mîini”, scrie James A. Hall. În vis apar evenimente care nu pot fi experimentate în starea de veghe, dar ele dau seamă despre psihismul individual. În interpretarea viselor, Jung pornea de la înţelegerea exactă a detaliilor viselor, de la ordonarea asociaţiilor şi amplificărilor în ordine progresivă, de la plasarea visului amplificat în contextul de viaţă al pacientului. În practica terapeutică visele pot fi folosite pentru stabilirea diagnosticului, cît şi pentru prognosticul evoluţiei pacientului. Visele îl ajută pe specialist să diferenţieze între depresie şi anxietate, dar şi să facă predicţii asupra unor probleme organice. Tehnicile de interpretare a viselor nu asigură sucesul fără o ecuaţie personală analist/analizand: „Relaţia terapeutică reprezintă temeneos-ul (spaţiul sacru, vasul alchimic sau krater) în cadrul căruia poate apărea procesul transformator”, notează James A. Hall. Nefiind un proces exclusiv raţional şi nefiind guvernată de un protocol extrem de precis, analiza generează deopotrivă transfer şi contratransfer, ceea ce nu perturbă actul terapeutic atîta timp cît este menţinut cîmpul transformaţional, în care transformarea psihicului are mari şanse să se realizeze. Fără a-şi propune să prezinte o listă exhaustivă a temelor care apar în vise şi semnificaţiile lor obişnuite, autorul prezintă cîteva mari teme, subliniind că toate imaginile visurilor sînt contextuale: incest, doliu, case, vehicule, alcool şi droguri, moartea, şerpi. Pentru a fi interpretat, visul este „analizat şi pus în contextul vieţii reale ca o compensare în inconştient a unei atitudini existente în starea de veghe.” Este bine ştiut că Jung a avut o serioasă aplecare către conţinutul simbolic al alchimiei, evident înţeleasă ca transformare personală, găsind în scrierile alchimice o prefigurare a psihologiei abisale moderne. Există teme ale viselor care cad sub incidenţa simbolismului alchimic şi altele care pot fi interpretate prin prisma operaţiilor alchimice. James A. Hall atrage atenţia că două tensiuni sînt prezente cînd interpretarea viselor este folosită cu succes: tensiunea între interpretările obiective şi cele subiective, şi tensiunea între semnificaţia personală şi cea arhetipală.

Nu puţini vor fi neîncrezătorii care vor spune că visul e o fantasmă uitată pînă în zori, iar apariţia sa e rodul întîmplării. Jung a fost cel care a arătat că în vise inconştientul prinde viaţă. James A. Hall, psihiatru şi specialist în opera lui Jung, reuşeşte în cartea sa să ne convingă de faptul că visul este o entitate misterioasă de care trebuie să ne apropiem fără teamă, dar nici să vedem în el rezolvarea tuturor problemelor psihismului uman. Visul oricum îşi continuă transformările alchimice în profunzimile psihicului, iar cartea Interpretarea jungiană a viselor este o pledoarie ca visele să nu fie văzute ca vestigii, forme consumate, ci ca forme aparţinînd psihicului viu. Să aşteptăm cu bucurie viitoarele apariţii ale colecţiei „Jungiana”!