În ianuarie 2014 prezentam un prim volum al unei anunțate trilogii semnate de autorul francez Percy John Harvey; anterior scrisesem despre o altă trilogie a sa (Les Hautes Grades Maçonniques. Le Maître secret). În august, anul trecut, a apărut al doilea volum al trilogiei anunțate: La Franc-Maçonnerie expliquée par l’image; tome 2 – Le Grade de Compagnion, Paris, Editions Maison de Vie, 2014, 320 p.
După asceza inițiatică a gradului de ucenic, încheiată cu dobîndirea de noi cunoștințe și deprinderi în cioplirea pietrei brute, ucenicul este chemat să urce o nouă treaptă, să treacă de la perpendiculară la nivelă. Trecerea la gradul de companion nu este o inițiere în sens strict, nu prezintă o formă dramatică elaborată, dar este impresionantă prin simbolismul celor cinci călătorii; prin acestea gradul de companion este nu doar legatura între gradul de ucenic și cel de maestru. Nu vom insista în rîndurile care urmează asupra planșei lojii companionilor sau asupra elementelor simbolice și a dispunerii lor, ci doar asupra călătoriilor de instrucție și asupra anexelor.
Steaua înflăcărată este emblema gradului, simbolismul stelei fiind amplificat de amplasarea in mijlocul său a literei G, dar și de omul universal al lui Robert Fludd care se poate înscrie în pentagramă; literei G i s-au atribuit mai multe semnificații: Generare, Gravitație, Geniu, Gnoză, Dumnezeu (God, in engleză), dar nu în ultimul rînd, G subliniază valoarea esențială a Geometriei! Simbolul stelei înflăcărate îi îngaduie autorului frumoase incursiuni în reprezentarea omului în pentagramă sau doar a pentagramei așa cum apar la Villard de Honnecourt, baronul de Tschoudy, Cornelius Agrippa sau Albrecht Durer.
În cursul celor cinci călătorii, ucenicul propus pentru gradul de companion va căpăta mijloacele și obiectele cunoașterii pentru a realiza piatra cubică. În prima călătorie candidatul redescoperă cele cinci simțuri (văzul, auzul, mirosul, gustul, pipăitul); autorul reproduce un text instructiv despre cele cinci simțuri extras dintr-un ritual al primelor trei grade folosit în anul 1829. „Sînteți deja suficient de instruit în limbajul figurativ al masoneriei, pentru a fi necesar să trasăm din nou semnificația acestei alegorii. Știți că trebuie să aplicați la morală principiile și preceptele artei manuale. Înainte de toate, masonul care vrea să atingă perfecțiunea trebuie să caute să se cunoască el însuși, și pentru aceasta va fost indicat ca prim subiect de studiu organele pe care Marele Arhitect a voit să ni le acorde pentru a transmite în inteligența noastră obiectele care sînt în afară, ca și înăuntrul nostru”, scrie în ritualul amintit. În lucrarea sa Utriusque Cosmi Historia, aparută la Frankfurt, în 1624, Robert Fludd se arată interesat de a cunoaște mai bine omul în relație cu lumea și universul, de a cunoaște mecanismele conștiinței pornind de la cele cinci simțuri.
În cursul celei de-a doua călătorii, candidatul citește numele celor cinci ordine arhitecturale: doric, ionic, corintic, toscan, composit. „după ce v-ați studiat pe dvs. înșivă, este timpul să vă inițiați în Arta pe care o profesează Societatea din care faceți parte. Arhitectura este, dintre toate artele manuale, cea mai frumoasă și cea mai nobilă. De această știință înțelepții antichității, iluștrii noștri predecesori, s-au servit pentru a exprima ceea ce este frumos în morală, și de aici a venit titlul de mason pe care ni l-au transmis, care vrea să spună mai mult decît cel de „filosof”, scrie același ritual. Percy John Harvey face o succintă, dar edificatoare prezentare, ilustrată, a celor cinci ordine arhitecturale și reproduce și textul despre arhitectură din Constituțiile lui Anderson.
A treia etapă de studii a candidatului o reprezintă cele șapte arte liberale: gramatica, retorica, logica, aritmetica, geometria, muzica, astronomia, științe care propun studiul fără limite. Una dintre cele mai sugestive imagini a celor șapte arte liberale o oferă Gregor Reish în Margarita Philosophica, unde filosofia este reprezentată sub forma unei femei tricefale, simbol al atotștiinței (Naturalis, Rationalis, Moralis); în mîna dreaptă ține cartea celor Șapte Arte Liberale, iar în cea stîngă sceptrul autorității sale spirituale; ea este înconjurată de șapte femei care figurează artele liberale. În epoca mediavală cele șapte arte liberale (Trivium și Quadrivium) erau studiate în învățămîntul scolastic, în școlile de pe lîngă mănăstiri, așa cum era celebra școală de la Chartres. Meritul de a fi rînduit cele șapte arte liberale îl are Martianus Capella, care în secolul al V-lea a scris o lucrare Căsătoria lui Mercur cu Filologia în care cadoul de nuntă al lui Mercur era cele șapte arte liberale; în secolul următor Cassiodor a structurat disciplinele literare în Trivium, iar contemporanul său Boethius a grupat disciplinele științifice în Quadrivium. Este un frumos capitol din cartea lui Percy John Harvey, abundent ilustrat cu citate din ritualul de la 1829, dar și cu imagini sugestive, cu gravuri de Hans Sebald Beham și Athanasius Kircher.
A patra călătorie pe care candidatul o face ținînd un echer în mîna stîngă este cea dedicată cunoașterii numelor marilor inițiați: „Această călătorie te-a făcut să cunoști numele cîtorva Mari Inițiați care constituie verigile lanțului simbolic format de Inițiații din toate timpurile. (…) Acești Mari Inițiați s-au străduit, fiecare cu mijloacele și în cadrul epocii sale, să răspîndească învățăturile lor printre contemporani, sub formă exoterică, lăsînd moștenire Inițiaților din vremurile ce vor veni misiunea de a descoperi esoterismul”, scrie în ritualul amintit. Numele invocate sînt: Moise, Pitagora, Socrate, Isus, Confucius. Pentru că trebuie să fi fost o alegere dificilă pentru autorii ritualurilor ne putem întreba dacă sînt cei mai potriviți ordinului nostru, de ce aceștia și nu alții. Nu există unanimitate în ritualuri în privința acestor cinci nume, dar și cei amintiti și alții invocați în alte ritualuri au lăsat pecetea măreției asupra umanității.
A cincea călătorie se face cu mîinile libere semn al încheierii unui stadiu al pregătirii, ceea ce îl pregătește pe candidat să reflecteze asupra cunoștințelor dobîndite și să-și alcătuiască planul pentru ceea ce are de făcut în viitor. La capătul călătoriei va citi „Glorie muncii”, iar Maestru Venerabil va rosti: „Ai facut această ultimă călătorie cu mîinile libere, după ce te-ai servit de diverse unelte ale companionului în cursul călătoriilor precedente. Aceste unelte, și mai întîi mîna care a fost prima unealtă de muncă, a servit înaintașii noștri, companionii operativi, în construirea templelor și a altor edificii. Franc-masoneria este o adevărată religie a muncii.”
Cartea lui Percy John Harvey se încheie cu cîteva anexe folositoare celor care au înțeles de ce sînt evocate și invocate cele șapte Arte Liberale. Sînt note despre geometrie cu cîteva ilustrații edificatoare din Atalanta Fugiens, Vesica Piscis, despre Metatron, arhanghelul care ocupă tronul de lîngă Dumnezeu, după cum scrie Enoch, aici Metatronul fiind o formă geometrică armonioasă și complexă, de natură generică, în sensul că poate conține diverse forme de poligoane regulate. Scara este un mijloc simbolic folosit pentru a reprezenta înălțarea în cadrul unei căutări inițiatice. În secolul al XIII-lea, Raimundus Lullus a reprezentat o scară cu opt trepte pentru a parcurge ierarhiile naturale și supranaturale, de la piatră la divinitate, pentru a ajunge la poarta turnului Înțelepciunii. Pagini demne de reținut și citit sînt și cele despre tapiseriile Doamna cu licornă, de la Muzeul Cluny din Paris, o sugestivă ilustrare artistică a celor cinci simțuri; succesiunea de șase tapiserii înfățișează animale cunoscute, dar si licorna, animal fabulos care apare alături de un leu; gustul, văzul, pipăitul, mirosul și auzul sînt reprezentate cu rafinament artistic și gingășie, a șasea tapiserie, A mon seul désir, fiind un îndemn la renunțare și moderație cînd este vorba de plăcerea simțurilor. De vreme ce Pitagora este unul din Marii Inițiați amintiți în ritualul de inițiere, autorul scrie cîteva pagini despre Pitagora și muzica sferelor, teorie fondată pe ideea că universul este geometric și că distanțele dintre planete si aștri se bazează pe raporturi numerice armonioase.
Cartea lui Percy John Harvey este o dovadă grăitoare că lejeritatea cu care este privit uneori gradul de companion, doar ca trecere între unu si trei, este nejustificată și mai ales păguboasă pentru viitorul candidat; fără a fi spectaculos, gradul de companion îl apropie pe candidat de simboluri și discipline intelectuale fără de care evoluția sa ar fi de neconceput, iar cartea despre care am făcut aceste notații poate fi un prețios ghid. Acest al doilea tom se remarcă, la fel ca și cel precedent, prin bogata iconografie, prin numeroase diagrame explicative, prin ample texte ilustrative și se va constitui într-o lucrare de referință pentru oricine este interesat de mult discutatul, de nenumărate ori eronat, simbolism masonic.
Taguri: companion, Maison de Vie, masonerie, Percy John Harvey