Schibboleth

Cunoscut autor de literatură masonică, Jean Solis a inițiat o colecție în care explorează cuvinte de forță, adică cuvinte sacre sau de recunoaștere, cuvinte de trecere. Pînă acum a publicat Tout sur Boaz și Tout sur Jakin. De curînd a adăugat colecției un nou titlu: Tout sur Schibboleth. Etude d’un mot pour la loge et les planches, Editions de la Hutte, 2017, 64 p.

Jean Solis a fost Maestru Venerabil în trei rînduri la două rituri diferite, companionii din lojile conduse de el vizitau cinci alte loji care lucrau în minimum trei rituri diferite. Comparațiile i-au servit și lui în a găsi explicația canonică a termenului Schibboleth în Ritul Emulation ca fiind cea mai completă și cea mai conformă Bibliei. În studiul său comparativ, Jean Solis descoperă că în Ritul Francez descrierea noțiunii este „foarte succintă”, în Ritul Scoțian Rectificat se face doar o mențiune asupra termenului, alte rituri procedînd la simpla enunțare. În Ritul Emulation, susține Jean Solis, este oferită cea mai completă explicație a termenului Schibboleth care înseamnă abundență și este simbolizat printr-un spic de grîu, originea termenului datînd din epoca în care armata lui Efraim traversa Iordanul manifestînd o atitudine ostilă față de Ieftae, ilustrul general al lui Galaad. Ritul Emulation relatează întîmplările din Cartea Judecătorilor 12, 4-6: „Atunci a adunat Ieftae toți oamenii din Galaad și s-a bătut cu Efraimiții și au bătut locuitorii Galaadului pe Efraimiți, zicînd: «Voi sînteți niște fugari din Efraim, Galaadul însă e între Efraim și Manase». Și au luat Galaaditenii vadul Iordanului de la Efraimiți și cînd vreunul din Efraimiți zicea: «Îngăduie-mi să trec», atunci oamenii din Galaad îi răspundeau: «Nu cumva ești Efraimit?» Acela răspundea; «Nu!» Ei însă îi ziceau: «Zi Șibbolet»; el însă zicea: «Sibbolet», că nu putea zice altfel. Atunci ei îl luau și-l junghiau acolo la vadul Iordanului.”

Jean Solis afirmă că unele diferențe ale ritualului gradului de companion pot fi întîlnite în Ritul Scoțian Antic și Acceptat. E greu de înțeles de vreme ce Biblia asigură substratul masonic în toate ritualurile care se practică. Aici nu este loc de controverse, de vreme ce Biblia amintește acest episod al pronunției defectuoase, Efraimiții fiind cunoscuți pentru incapacitatea de a pronunța corect și din Șibbolet. În anul 2010, Philippe Langlet, universitar francez și cunoscut autor de literatură masonică a publicat, tot la Editions de la Hutte, o carte despre acest subiect: Schibboleth. Le blé du ciel. Etude complete d’un mot de la franc-maçonnerie universelle. În studiul său, Philippe Langlet insistă pe trecerea dincolo de literalitate și ne îndeamnă să vedem în schibboleth un cuvînt de trecere suficient sieși, care evocă grîul și abundența, care este simbol al hranei spirituale, care evocă deopotrivă cursul de apă, calm sau rapid, vertical sau orizontal, evocă trecerea care este o probă ontologică.

Jean Solis reamintește că toate cuvintele de trecere, parolele sînt nume proprii provenite din Vechiul Testament și înțelegerea lor nu poate ocoli „cabala literelor și numerelor căci ea este esențială în semantica ebraică. Acest sistem era de altfel cunoscut de erudiții protestanți care au fondat francmasoneria așa cum o cunoaștem noi actualmente. Studiul Vechiului Testament era una din disciplinele lor intelectuale preferate.” Studiul sensului textelor sacre, înțelegerea și hermeneutica nu au vîrstă masonică, susține cu deplin temei Jean Solis.