Alchimie și Hermetism

Marc Halévy este un nume cunoscut cititorilor acestui site. Este autorul a numeroase cărți despre subiecte privind noetica, științele complexității, mistica iudaică, spiritualitatea masonică. Un fizician cu cercetări de avangardă în domeniul teoretic poate găsi ceva demn de interes în alchimie, disciplină pe care mulți au așezat-o pe raftul de sus, alături de alte vechituri desuete și adunătoare de praf? Răspunsul, în recenta sa carte: Alchimie et Hermétisme. Science et philosophie, Escalquens, Editions Oxus, collection „Philosophie”, 2017, 448 p.

Este bineștiut că unul dintre motivele aversiunii multora față de alchimie vine din concepția eronată a vulgului cum că alchimia se ocupă de asigurarea nemuririi și cu transformarea plumbului în aur. Dar cum totdeauna mai ușor este a sădi în mințile inculte orice năstrușnicie, cei preocupați de Alchimia simbolistă au devenit tot mai puțini, mai izolați, preferînd ca departe de ochii mulțimii să lucreze conform unui adagiu medieval: Lege, lege, relege, ora, labora et inveniens/Citește, citește, și iar citește, roagă-te, lucrează și vei găsi. Sigur, între alchimia operativă și Alchimia speculativă nu este un zid de netrecut, pentru că multe din gîndurile și ideile alchimice se nasc prin observarea naturii; fascinația focului, pornită de la observarea sa, este la baza Marii Opere. Miza aventurii alchimice nu este nici știința în sensul pozitiv al termenului, nici descrierea naturii, ci trăirea ei, de aceea aventura alchimică este o aventură interioară. Marc Halévy discută despre chimie, pe care o așază sub semnul paradigmei analitico-mecaniciste, evocînd un scurt istoric de la filosofii ionieni pînă la descoperirile științei moderne. Urmează o privire de ansamblu asupra alchimiei așezată în paradigma holistico-organicistă, o alchimie departe de materialitatea vulgară a lumii, departe de hazard, ceea ce i-a atras ostracizarea din partea pozitivismului și a scientismului. Într-o lume îndoctrinată materialist, care trăiește sub spectrul unui păgubos mecanicism, este greu de discutat despre singularitatea demersului alchimic, care nu lucrează cu reactivi și formule, ci se interesează de un proces. Cînd vorbește despre transmutarea plumbului în aur, alchimistul pune accent pe transmutare; la fel, cînd vorbește despre sublimarea existenței către nemurire, esențial este cuvîntul sublimare. „Alchimia, moștenitoare a lui Heraclit și precursoare a filosofiei romantice, se bazează pe o concepție organică a Realului unde totul este în tot, în relație cu totul, cauză și efect al totului în tot”, scrie Marc Halévy.

Pentru Marc Halévy, istoria alchimiei începe în cartierul evreiesc Delta, din Alexandria, în dugheana plăcut mirositoare a negustoresei de parfumuri, Miriam, pe care toată lumea o numea Maria Evreica sau Maria Profetesa, undeva la răscrucea secolelor al IV-lea și al III-lea î.C. Comunitatea evreiască a Alexandriei era una puternică, numeroasă și înfloritoare intelectual, fiind al treilea pol al lumii iudaice, după Ierusalim și Babilon. Alexandria era nu numai un oraș în plină dezvoltare ci și un foaier cultural, un creuzet unde se întîlneau culturile egipteană, elenistică și iudaică. Aici se întîlneau levitismul, platonismul, aristotelismul, pitagorismul, esoterismul, misticismul, ocultismul, hermetismul, corifeii spiritualității alexandrine fiind Filon din Alexandria și Plotin. Între secolele al III-lea î.C. și secolul al IV-lea d.C., Atena a fost orașul Filosoficului, Roma al Politicului, Ierusalimul al Religiosului, iar Alexandria a fost orașul Spiritualului, conviețuind între hotarele sale o spiritualitate filosofică, o spiritualitate inițiatică și o tradiție mistică, tripod spiritual unde se întîlneau mercurul egiptean, sulful grec și sarea iudaică. Despre alchimie și hermetism nu se poate vorbi fără a face referire la Hermes Trismegistos și la Corpus Hermeticum și Tabula Smaragdina. Despre Corpus Hermeticum, André-Jean Festugière spunea că a fost scris în două etape; prima, în secolul al III-lea î.C. este a hermetismului popular care dezvoltă teoria corespondențelor, a doua, elaborată în secolul I î.C., este a hermetismului savant sau filosofic și se ocupă de metafizică, mistică și gnosticism. Corpus Hermeticum este expresia neoplatonicienilor egipteni care au fost influențați de stoicism, iudaism, teologia persană. Marc Halévy face scurte prezentări ale celor mai importante texte din Corpus Hermeticum: Poimandres, Hermes către Asclepios: Discurs Universal, Cartea Sfîntă a lui Hermes Trismegistos, Craterul sau monada, Hermes către Fiul său Tat, Binele este în Dumnezeu și nicăieri în altă parte, Despre gîndire și simtire, Cheia, Inteligența (Nous) către Hermes. Cu Tabula Smaragdina/Tabla de Smarald trecem din lumea hermetismului în cea a Alchimiei, iar pentru Marc Halévy „Alchimia este un arbore maiestuos cu numeroase fructe și ramuri, rădăcinile sale plonjînd profund în hermetism și în sursele sale amestecate, deopotrivă grecești, evreiești și egiptene. Tabla de smarald este un text crucial. El provine direct din hermetismul alexandrin. Această capodoperă literară și spirituală a fost scrisă în greacă, dar versiunea greacă originală a dispărut”, scrie gînditorul belgian. Ceea ce cunoaștem astăzi este un text atribuit lui Apollonius din Tiana; versiunea latină cea mai cunoscută o datorăm lui Heinrich Kunrath. Marc Halévy reproduce în cartea sa traducerea în franceză și comentariile făcute de Hortulain. Dar mai există o versiune pe care o reproduce și comentează Marc Halévy, versiunea arabă extrasă din cartea Secretul secretelor a lui Pseudo-Aristotel.

Cum a evoluat Alchimia după înfloritoarele secole alexandrine? Odată cu instaurarea creștinismului ca religie oficială a Imperiului Roman, alchimia și hermetismul au fost izolate, filosofia punîndu-se în serviciul noii credințe. A urmat expansiunea arabă peste ruinele fostului imperiu macedonean al lui Alexandru, cînd trupele musulmane au luat cu ele și ceea ce era cultural: filosofia greacă, poezia mistică persană, medicina evreiască, alchimia hermetistă egipteană. Pentru alchimie a urmat perioada arabizării sale, transferul unor termeni (al-chemia, al-tannour, al-iksir); textele hermetice și alchimice au fost traduse în arabă. Abia în Evul Mediu occidentalii au redescoperit alchimia datorită unor cărturari precum Roger Bacon, Albert cel Mare, Petrus Bonus. Cîteva sute de ani între Augustin și Toma de Aquino pentru a concilia creștinismul și filosofia greacă, veacuri de anatemne, excomunicări, acuzații de erezie și condamnări, și totul pentru iota și filioque, notează Marc Halévy. Au urmat secole în care creștinismul și filosofia au găsit un modus vivendi, dar nu au lipsit confruntările de la începuturile modernității sau din timpul „Luminilor”, apogeul constituindu-l secolul al XX-lea, care din punct de vedere spiritual a fost unul sărac, marcat de catastrofe umanitare, de genocide, de nihilism. În tot acest timp, Alchimia a fost văzută ca un exemplu de contra-cultură, opusă raționalismului triumfător, urmărind, ca toate tradițiile inițiatice, să redeștepte omul către tot ceea ce este omenesc, către păstrarea libertății spirituale. Marc Halévy alege cîteva texte pentru a oferi o imagine asupra scrierilor alchimice de la Albert cel Mare la René Guénon, fără a-i uita pe Raymundus Lullus, Toma de Aquino, Goethe. O perioadă de renaștere a interesului pentru hermetism și alchimie a fost cea a romantismului, a curentului german Naturphilosophie. Nu s-a scris prea mult despre hermetism și alchimie, dar cele două se regăseau în noua instituție europeană, masoneria, or gînditorii romantici francezi și germani, în majoritatea lor, erau membri ai lojilor masonice. Marc Halévy face o distincție în privința masoneriei speculative: masoneria engleză a modernilor cultiva morala, în vreme ce masoneria scoțiană a anticilor cultiva spiritualitatea, ceea ce explică influențele alchimice în ritualurile Ritului Scoțian Antic și Acceptat.

Marc Halévy avansează ideea că după perioada alexandrină și marile texte ale hermetismului, alchimia nu a fost decît operatorie, magică, materială și operativă, cele mai multe texte posterioare fiind traduceri ale traducerilor sau copii, singura care a dat „forță și vigoare” alchimiei fiind masoneria de rit scoțian cu idealul său de perfecționare. Alchimia nu a lucrat niciodată fără teorie, iar la origine aceasta a fost cosmogonia hermetismului alexandrin. Transmutarea plumbului în aur filosofic este simbolul căutării alchimice, dar aurul nu este aici simbol al bogăției materiale; omul este constituit din exterioritate și interioritate, dar operațiile alchimice țin exclusiv de interioritatea omului. În opinia lui Marc Halévy, trăim sfîrșitul modernității; cele cinci secole de umanism, raționalism, criticism, pozitivism, nihilism își încheie mersul prin istorie lăsînd locul unui monism spiritualist și naturalist. Marc Halévy vorbește de sfîrșitul unui confort intelectual artificial și de înlocuirea acestuia cu trei principii: monism, intenționalism, procesualism, iar în această lucrare este determinant rolul alchimiei și hermetismului, revigorarea lor.