Medic psihiatru, Olivier Pouclet lucrează în cadrul centrului ospitalier specializat din Jury-les-Metz, din Lorena. Preocupat de studierea masoneriei, Olivier Pouclet este autorul lucrărilor Le cheminement de l’Apprenti franc-maçon: interprétation psychologique et symbolique, Maison de Vie Editeur, Paris, 2016 și Le cheminement du Compagnon franc-maçon: une étape clé de la construction de l’initié, Maison de Vie Editeur, Paris, 2018.
Sensul simbolic original
Bogdan Mihai MANDACHE: Termenul de inițiere este folosit tot mai des în ultima vreme, în contexte tot mai variate, riscînd să-și piardă înțelesul prim. Ce este inițierea masonică?
Olivier POUCLET: Inițierea este o ceremonie care permite candidatului să treacă într-o dimensiune sacră, în opoziție cu lumea obișnuită calificată ca fiind profană. Francmasoneria corespunde acestei definiții, cu intenția de a construi o societate umanistă liberă și egalitară. Dacă ritualurile se inspiră din cele ale societăților inițiatice tradiționale și antice, francmasoneria propune o schemă spirituală inspirată de cultura occidentală iudeo-creștină. Scrierile biblice constituie deci o sursă importantă în studierea simbolurilor francmasonice. Mișcarea a ales totuși să nu se limiteze la o orientare unică, respingînd ideea unui dogmatism, revendicînd o poziție laică. În adevăr, Ordinul masonic propune referințe foarte eclectice, provenite din cultura occidentală, cum ar fi Cabala, Gnoza, Alchimia sau miturile grecești. Datorită acestui ansamblu, cu aparență heterogenă, francmasoneria își creează propriul mit, pe care alege să nu-l dezvăluie decît începînd cu gradul de maestru. Primele două grade nu vorbesc deloc despre Hiram, deși personajul poate fi considerat ca fiind părintele fondator al francmasoneriei. Chiar în jurul mitului lui Hiram se organizează procesul identitar al noii instituții. Cred că pînă la primele Constituții din 1723, identitatea mișcării încă nu era afirmată, căci ritualurile erau calchiate după cele ale masoneriei operative anglo-saxone. Primele două grade erau legate de această istorie.
Fiecărui grad al lojii albastre îi corespunde o perioadă din evoluția umanității, ucenicului fiindu-i asimilată copilăria, companionului adolescența, iar maestrului vîrsta adultă. Contrar societăților tradiționale care propun un rit unic de trecere de la copilărie la vîrsta adultă, francmasoneria adaugă un timp intermediar, cel al gradului de companion. Contrar a ceea ce am fi tentați să credem, acest al doilea grad prezintă o învățătură fundamentală, gradul de companion avînd un rol important în sînul mitului lui Hiram. De la crearea francmasonului pînă la momentul inițierii, inițiatul obține progresiv capacități în manieră graduală și urmînd o schemă de maturare, sau de creștere. De exemplu, se spune că ucenicul „nu știe nici să citească nici să scrie”. Se spune, de asemenea, că în mod ritual îi este interzis să se exprime direct în lojă. Cînd ucenicului i se cere să păstreze tăcerea, nu o face pentru a putea deprinde umilința, așa cum de multe ori s-a spus. Cuvîntul de care este privat ucenicul, trebuie să fie studiat prin referință la gîndirea sacră. Trebuie căutate explicații alături de cuvîntul divin. Nu este vorba despre o interdicție în a folosi cuvîntul, ci mai curînd de o absență a suficientei maturități a ucenicului. În Facerea, Adam stăpînește folosirea Cuvîntului creator, pentru că Dumnezeu îi cere să denumească animalele („Și a pus Adam nume tuturor animalelor și tuturor păsărilor cerului și tuturor fiarelor sălbatice”). Îmi imaginez că ansamblul conceptual al cuvîntului în lojă se rotește în jurul acestei capacități de creație, aceeași pe care o va pierde Adam cînd va fi alungat din Eden. Cînd inițiatul devine companion, el primește capacitatea de a se exprima în lojă și vede desăvîrșirea căutării sale observînd Steaua înflăcărată. A vorbi în timpul ținutei poate fi considerat ca un act operativ (vedem interesul său în practica magiei). Finalmente maestrul este cel care primește deplinele capacități ale cuvîntului, pentru că doar maestrul este în măsură să creeze un alt francmason. Rolul creator al cuvîntului francmasonic este deasupra oricărei îndoieli.
Care este locul pe care îl ocupă esoterismul în gîndirea masonică? Prin ce anume francmasoneria este o instituție secretă?
Pornind de la momentul în care se estimează că un francmason este un inițiat, este evident că practica sa este una esoterică, pentru că ea este împărtășită și înțeleasă numai de francmasoni. Ea ține de transmiterea unui secret provenind din sfera divinului, sau cel puțin de la o instanță supranaturală. Pentru francmason, secretul vine de la maestrul său Hiram.
În societatea noastră modernă, nu se mai știe care este un model de funcționare tradițională în care omul ascultă natura, sau în care fiecare element al universului său este rezultanta unui efort de creație a unui Dumnezeu. Fiecare lucru care compune lumea este un microcosmos într-un macrocosmos. În acest caz, omul și natura nu sînt decît un tot. În mijlocul societății noastre moderne, trebuie făcut deci efortul extragerii din vîrtejul vieții noastre obișnuite, de a suspenda timpul care se scurge iremediabil, pentru a reuși să te consacri unei practici care nu se supune acelorași constrîngeri, nici acelorași repere în spațiu și timp. În timpul ținutei francmasonice, timpul este suspendat, munca este cuprinsă între cele două repere ale zilei, miezul zilei și miezul nopții.
Dacă inițiatul nu are conștiința totală a naturii sacre a practicii sale, el riscă să confunde francmasoneria cu o asociație profană și poate va fi decepționat față de viitorul său. Atunci cînd în timpul inițierii Venerabilul Maestru anunță candidatul că „totul este simbol” în templul masonic, el îl invită să nu considere fazele ritualului doar în sens exoteric, căci simbolul este cheia unei interpretări care stimulează inconștientul inițiatului. De exemplu, cuvîntul masă nu are aceeași semnificație pentru fiecare. Ea poate fi masă de bistrou, de gheridon, poate însemna bucuria marilor mese duminicale, sau violența unui alcoolism familial. Simbolul vine deci pentru a pune la lucru inconștientul fiecăruia și nimeni nu vede cu adevărat aceeași masă. În francmasonerie, interpretarea este legată de cunoașterea masonică, de învățătura masonică, căci există un limbaj francmasonic, dar fiecare aduce propria lectură în funcție de experiența anterioară. Totuși, limbajul francmasonic ghidează gîndirea francmasonului, căci el este cheia esoterismului său. Astăzi este dificil a transmite această valoare esoterică care contribuie la a construi un individ hrănit de o gîndire sacră, căci ritualurile au fost modificate de-a lungul timpului. Comisiile de ritualuri urmăresc să simplifice și să clarifice ritualurile pentru a le face mai accesibile vremii, dar toate actualizările le pot goli de sensul simbolic original. Dacă obiectivul francmasoneriei este de a contribui la apărarea valorilor umaniste în societate, mijlocul pentru a ajunge la aceasta este înscris în ritualurile a căror dimensiune spirituală trebuie păstrată.
Este adevărat că obiectivul social și societal face parte din prerogativele francmasoneriei, dar drumul individual, pe care fiecare îl realizează în forul interior, privește numai cîmpul spiritual. Cred că multe demisii sînt legate de faptul că noțiunea de muncă asupra propriei direcții spirituale nu a fost bine integrată. Anumiți francmasoni pot fi decepționați de a nu fi găsit ajutorul din partea celuilalt, sau că această asociație nu răspunde dorinței concrete de a ajuta aproapele, în maniera unui O.N.G. Cum o arată cupa amărăciunii, munca asupra sinelui implică renunțări, eforturi, decepții. În rezumat: putem găsi în cărți toate secretele ritualurilor, dar nici una din aceste cunoștințe nu înlocuiește trăirea inițiatică.
Invitația din timpul ceremoniei de spor de salariu o regăsim în îndatoririle fiecărui creștin. În adevăr, pentru a avea posibilitatea accederii la Ierusalimul ceresc, credinciosul trebuie să ducă o viață virtuoasă, să cîștige lupta cu răul. Conform unei abordări psihologice, aceasta se traduce prin realitatea unui conflict intern între morală și instinctele pulsionale. Este suficient a privi sculpturile romane pentru a ne convinge de aceasta. Omul este prezentat într-o postură acrobatică, ținîndu-și genunchii, pentru a ilustra necesitatea nu numai de a-și schimba privirea asupra credințelor sale, ci de asemenea de a învăța să se controleze. Obligația francmasonului este foarte apropiată, căci invită inițiatul la o neîncetată muncă asupra pietrei. Expertul derulează sub ochii inițiatului planșa lojii care îl ajută să găsească drumul întoarcerii către lumină. Această reîntoarcere face apel la firul Ariadnei, la legenda Minotaurului. Spre deosebire de călătoria către centrul labirintului care a fost făcută în orb, fără plan, întoarcerea este vizualizată prin drumul indicat de fir. În capitolul despre gîndirea labirintică, am evocat mitul lui Oedip după interpretarea lui Sigmund Freud, desemnat sub numele de complexul lui Oedip. Această teorie este interesantă de studiat în francmasonerie. Companionul, simbol al adolescenței situată între copilăria ucenicului și maturitatea maestrului, descoperă secretul fundamental al speciei umane: sexualitatea. Această descoperire este materializată în mitul lui Tezeu prin prezența Ariadnei și a iubirii sale ceea ce o duce către trădarea tatălui ei.
Un prolog la ceremonia de inițiere
Care este sensul profund al simbolismului Cabinetului de reflecție?
Cabinetul de reflecție este un prolog la ceremonia de inițiere. Am comparat cabinetul cu o anticameră permițînd candidatului să se pregătească de părăsirea lumii profane. În adevăr, viitorul inițiat, datorită redactării testamentului său filosofic, se pregătește să se debaraseze de credințele anterioare și de certitudini, cele care i-au conturat personalitatea. Nu vorbim despre moarte fizică, căci este vorba mai curînd de o cerere de reconsiderare morală, pentru că se cere redactarea unui testament filosofic. Această trecere printr-un loc aparent ostil, bulversează adeseori candidatul din cauza unei puneri în scenă cu caracter morbid. Neștiind ceea ce urmează să se întîmple mai departe, este legitim să se întrebe asupra intențiilor francmasoneriei. Unii au vrut chiar să fugă dintr-un asemenea loc, fiind legitim să se întrebe dacă acest cabinet desemnează o celulă sau o cavernă. Evenimentul poate fi apropiat cu experiența biblică a lui Iona, care a petrecut trei zile în pîntecele chitului. Puțini sînt cei care înțeleg imediat simbolismul și organizarea cabinetului, materialul simbolic fiind ca un limbaj, a cărui interpretare ține seama deopotrivă de inconștientul colectiv și de psihismul individual.
Candidatul intră într-o dimensiune sacră în care timpul nu curge în manieră liniară, căci omul este chemat la renaștere. Timpul face atunci o buclă în maniera unei spirale. Intrarea în templu prin poarta joasă semnifică intrarea într-un spațiu sacru al templului. Proba pămîntului arată încă o dată influențe creștine, biblice, omul primordial fiind creat din pămînt, referința la Adam nefiind hazardantă de vreme ce James Anderson considera că primul om era francmason. Folosirea metaforei gestației în prologul unei ceremonii inițiatice nu are nimic original, imaginea fiind exploatată de sculptorii romanici pentru a-i învăța pe catecumeni despre consecințele botezului asupra individului, despre nașterea omului nou. Această nouă naștere, cu schimbarea statutului ontologic permite acccesul la eternitate, cum spunea Roger Caillois, „trebuie abandonat umanul înainte de a accede la divin”.
Simbolismul masonic influențează psihismul inițiaților?
Privind propria experiență, eu răspund afirmativ, căci întîlnirile cu membrii atelierului meu au schimbat privirea mea asupra manierei de a aborda relațiile umane. Judecata mea s-a temperat, accept mai ușor comportamente care altădată mă oripilau și sînt surprins de această schimbare. Plecînd de la aceste observații am sesizat realmente schimbarea statutului ontologic care s-a petrecut în mine. Frecventarea unei asociații profane cu siguranță nu ar fi produs aceeași schimbare. Inițierea francmasonică permite inițiatului să fie recunoscut de alți membri ai atelierului său, după formula „frații mei mă recunosc ca atare”. Această pseudo-fraternitate dă sentimentul de a fi intrat într-o familie de adopție.
Am dedus că există o identitate masonică progresiv modelată de valori de fraternitate și de altruism. Modelul inițiatic francmasonic s-a construit într-o societate umanistă în care domnesc valorile de libertate, de fraternitate și de egalitate. Dar identitatea ordinului masonic se organizează în jurul mitului fondator al lui Hiram. Conștiința schimbării este simbolic programată la gradul de companion, căci este momentul ales pentru ca francmasonul să se întrebe asupra locului său în lojă, datorită experienței dobîndite prin vizitarea altor ateliere.
Care este definiția egregorului în francmasonerie?
Cuvîntul egregor nu face parte din ritualurile și folosirea sa în francmasonerie datează din secolul al XIX-lea. Rădăcina grecească egregora semnifică deșteptare, traducere preluată din Cartea lui Enoh, o scriere apocrifă din secolul al III-lea î.C. În francmasonerie acest cuvînt definește sentimentul împărtășit de a fi în comuniune cu fiecare din membrii lojii în timpul unei ținute. Se apreciază că lanțul de unire este un moment privilegiat, căci contactul fizic al mîinilor eliberate de mănuși ar putea lăsa impresia că se produce un schimb de energii între membrii lojii. Egregorul este deci asociat cu ideea de transmitere și de schimb, așa cum este cazul în Cartea lui Enoh. În adevăr, îngerii veghetori de pe muntele Armon au coborît pe pămînt pentru a se împreuna cu femeile de aici și a le transmite secrete divine cum ar fi cel al alchimiei. Ca pentru orice activitate inițiatică, este vorba de transmiterea către oameni a unei cunoașteri de esență divină. Acest termen este foarte controversat căci mulți francmasoni estimează că el aparține registrului ocultismului și că nu-și are locul în francmasonerie. Doar un spirit prea cartezian ar putea considera că nu ține de inițiere. Pentru a-l găsi trebuie să te abandonezi muzicalității ritualului, să ai sentimentul că împărtășești aceeași emoție cu alți participanți la ținută.
(va urma)
Taguri: companion, francmasonerie, iniţiere, Olivier Pouclet