Parcursul lui Abraham Abulafia se aseamănă izbitor cu cel al altor intelectuali evrei din secolul al XIII-lea, care începeau cu studierea intensivă a Călăuzei rătăciților a lui Moise Maimonide, pentru ca apoi să se fixeze definitiv în universul esoteric al cabalei. Primele îndrumări filosofice Abraham Abulafia le-a primit de la Hillel ben Samuel din Verona, după care revine pentru un timp în Spania, în Catalonia. A continuat studiile concentrîndu-se pe comentariile la Sefer Yetzirah; a căpătat renume pentru maniera în care preda Călăuza rătăciților în orașe din Spania, Grecia și Italia, învățătura sa fiind bazată pe combinații de litere și tehnici lingvistice. Devenit maestru în arta interpretării mistice a literelor și cuvintelor (ghematria), Abraham Abulafia credea că puterea creației rezidă în diferitele combinații ale acestora, era convins de caracterul profetic al numelor divine, consacrînd lungi pagini recitării acestora, parte a procesului interiorizării, pe care îl urma candidatul la profeție. Tora rămîne un document care se supune regulilor limbajului, iar întregul limbaj se întemeiază pe numele divine. Eminent cercetător și profesor de gîndire iudaică, Moshe Idel este cunoscut cititorilor români datorită cîtorva lucrări apărute în ultimii cincisprezece ani la Editura Polirom, dintre acre amintim: Perfecțiuni care absorb. Cabala și interpretarea; Ascensiunea la cer în mistica evreiască. Stîlpi, linii, scări; Evreii lui Saturn; Fiul lui Dumnezeu și mistica evreiască; Mircea Eliade. De la magie la mit. Acestora trebuie să le adăugăm și cărțile Golem, apărută în traducere în limba română la Editura Hasefer, unde s-au mai tipărit Cabală și eros și Hasidism, între extaz și magie. Redactînd teza de doctorat despre cabală, Moshe Idel s-a apropiat de opera cabalistului Abraham Abulafia care avea o altă perspectivă asupra cabalei, alta decît cea clasică și inevitabila referință la arborele sefirotic, misticul evreu punînd accent pe experiențele și doctrinele mistice, subiect al unei cărți recent apărută în limba română: Experiența mistică la Abraham Abulafia, traducere din limba engleză de Maria-Magdalena Anghelescu, Iași, Editura Polirom, colecția „Plural M”, 2019, 250 p.
Pentru Moshe Idel sistemul lui Abraham Abulafia era diferit față de cele promovate de alți gînditori medievali, identificînd în căile atingerii experienței mistice tradițiile mistice evreiești alături de cele ale isihasmului grec-ortodox, de cele venite din yoga indiană sau din sufism. Sistemul lui Abulafia era cel al combinației mentale a Numelor Divine, la nivelul scrierii, vorbirii și gîndirii, fiind vorba despre un proces explicit de interiorizare, unul de construire a intelectului, mergînd de la sensibilia la intelligibilia pentru a ajunge la cel mai înalt nivel de conștiință – profeția sau experiența mistică. Sistemul propus de Abulafia cuprinde tehnici pentru recitarea Numelor (respirația, mișcările capului, mîinile), recitarea interioară, pregătirile pentru recitare. Moshe Idel menționează că metoda lui Abulafia se bazează pe recitarea reală a Numelui Inefabil, ceea ce la prima vedere ar părea o încălcare halakhică clară, dar pentru misticul evreu calea pentru dobîndirea Lumii ce va veni este tocmai în recitarea Numelui Inefabil. Gershom Scholem vedea în calea lui Abulafia un fel de „magie a interiorității”, o intenție de schimbare a structurii interioare a omului. Deși asociată de multe ori unei anume frivolități, muzica a însoțit ceremoniile religioase, texte biblice menționînd folosirea muzicii, a instrumentelor muzicale; mai tîrziu s-a vorbit despre asocierea dintre extazul mistic și muzică în Cabala extatică. Abraham Abulafia compară influența exercitată de muzică și combinația de litere: „Trebuie să adeverești mai întîi în inimă, în orice fel poți adeveri că literele sînt în esență semne și aluzii în imaginea unor caractere și parabole și au fost create pentru că sînt instrumente prin care omul este învățat calea înțelegerii; iar pentru noi ele sînt în imaginea coardelor unui kinnor. […] Așa cum muzica influențează echilibrul [corect] al corpului, tot astfel acest lucru are efect asupra sufletului prin puterea Numelui.” Contemporanii lui Abulafia considerau muzica parte integrantă a educației lor teoretice, mijloc de întărire a puterilor intelectuale, o știință care duce la devoțiune și este legată de recitarea Numelui.
Una dintre direcțiile asupra căreia se îndreaptă exegeza lui Moshe Idel este experiența mistică și sistemul de gîndire al lui Abraham Abulafia dominat de două concepte majore, intelectul și imaginația, concepte care sînt o cheie pentru înțelegerea viziunilor sale și a semnificațiilor lor ascunse. A vorbi despre experiența religioasă înseamnă a întreba care este forma de experiență care apare în faptele religioase, cum pot fi cunoscute, din exterior, obiectiv și științific, dar și într-o manieră mai profundă, din interior, din ceea ce este trăit. Iată cum explică Abulafia necesitatea interpretării viziunilor sale: „Acesta este sensul revelat tuturor, dar sensul ascuns poate fi înțeles doar de cel care îl înțelege de unul singur”. Moshe Idel urmărește cîteva dintre fenomenele care se regăsesc în experiența mistică a lui Abulafia: senzații și sentimente, fenomenul luminii, vorbirea profetică, discursul profetic, viziunea formei omenești, viziunea literelor. Studiind trăsăturile caracteristice ale experienței extatico-mistice la Abulafia, Moshe Idel arată că „un element central al modului în care Abulafia înțelege profeția este perceperea experienței mistice ca realizare supremă a capacităților conștiinței umane; […] Și mai semnificativ pentru ceea ce ne interesează pe noi este faptul că experiența privată a lui Abulafia e supusă unei interpretări raționaliste […]. Viziunile sale confirmă abordarea sa metafizică, în măsura în care în ele intelectul, imaginația și Intelectul Activ sînt transformate […] într-o componentă a vieții spirituale a misticului însuși”.
Istoricii și fenomenologii religiilor susțin că experiențele mistice diferă de la o religie la alta, de la o experiență la alta în cadrul aceleiași religii. În încercările de a descrie legătura dintre sufletul uman și Intelectul Activ, misticii evrei din Evul Mediu au folosit imagini erotice. Sînt imagini care descriu legătura spirituală și legătura fizică între cel ce iubește și cel iubit, în rîndul celor din urmă înscriindu-se sărutul, unirea sexuală, sămînța, fecundarea și nașterea. Dar textele mistice nu sînt facile, ele conțin numeroase sensuri ascunse, jocuri de cuvinte, parabole, iar exemplul cel mai grăitor este Cîntarea Cîntărilor, „cîntec de iubire care descrie contactele erotice dintre mireasă și mire la nivel literal și caracterul profeției sau al experienței mistice la nivel esoteric”, scrie Moshe Idel. Abulafia consideră plăcerea fizică un mijloc adecvat de exprimare a sentimentelor care însoțesc experiența mistică, deși Abulafia percepe actul sexual ca pe un act umil, lipsit de orice aură de mister, mister prezent în Cabala sefirotică, cabaliștii teosofi insistînd pe aspectul misterios al actului sexual. Moshe Idel explică de ce Abulafia a ales actul sexual ca imagine pentru experiența mistică, anume pentru că în abordarea sa nu există o legătură directă între imagine și procesul sau lucrul la care se referă această imagine, autorul studiat insistînd asupra faptului că actul sexual este paralel cu experiența mistică în virtutea similitudinii componentelor sale și a relațiilor dintre ele.
Abraham Abulafia a fost unul dintre cei mai prolifici gînditori iudaici care au ilustrat una dintre mizele filosofiei ebraice medievale – unirea Torei cu logosul, mișcare începută de Saadia Gaon care vorbea despre Tora în concepte grecești. Abulafia recunoaște filosofiei ebraice o dimensiune a adevărului pe scara cunoașterii, un loc deasupra căruia este cabala și interpretarea textului, lectura plurală și infinită a midrașului care face din universal un zămislitor al celor particulare. Abraham Abulafia și-a definit propria doctrină prin două denumiri: ca fiind „cabală profetică”, definind prin aceasta finalitatea propriului demers – a îndrepta persoana către experiențe mistice, „uniuni”, viziuni sau profeții; a doua denumire este cea de „cabala numelor divine”, cuprinzînd ansamblul tehnicilor folosite pentru a atinge experiența mistică. Abraham Abulafia este reprezentantul eminent al orientării extatice a misticii iudaice din secolul al XIII-lea, cartea lui Moshe Idel fiind o strălucită sinteză a experiențelor și gîndirii unui mistic care s-a crezut profet.
Taguri: Abulafia, iudaism, mistică, Moshe Idel