Misteriile egiptene

Toate marile tradiții spirituale au un text fondator, un ansamblu de formule simbolice și rituale prin care fiecare tradiție este recunoscută și particularizată. Pentru Vechiul Egipt, acest text fondator îl reprezintă Textele Piramidelor, cel mai vechi corpus esoteric egiptean, gravat pentru prima oară în interiorul piramidei regelui Ounas, ultimul suveran al celei de-a V-a dinastii, acum mai bine de 2300 de ani î.H. Originea acestui text fondator este mult mai veche și coboară până la începuturile civilizației egiptene. A citi Textele Piramidelor înseamnă a parcurge drumurile unui continent în mare parte neexplorat, care oferă încă surprinzătoare peisaje simbolice, afirma cunoscutul egiptolog Christian Jacq. Scrise cu hieroglife, aceste Texte, cele mai vechi din Egipt, nu erau compuse într-o limbă umană, căci acolo erau medou neter, „cuvintele lui Dumnezeu”. Cei care le scriau aveau convingerea că hieroglifele sunt ființe vii, că după stingerea culturii faraonice ele vor continua să transmită mesajul lor dincolo de timp și de spațiu. „Pătrunzând într-o piramidă a textelor, se intră efectiv în inima unei cărți al cărei fiecare cuvânt a fost conceput ca o putere creatoare”, afirmă Christian Jacq. Scrierile sacre (Textele Piramidelor, Textele sarcofagelor, Cartea Morților) sunt considerate fundamentul esoterismului egiptean apărut la Heliopolis, esoterismul care a fascinat lumea veche (Iamblichos, Herodot, Plutarh, Diodor din Sicilia, Platon), dar a continuat să o facă în timpurile moderne, ecourile prelungindu-se și în zilele noastre.

Unul dintre cercetătorii atrași de cultura Vechiului Egipt a fost Alexandre Moret (1868-1938), profesor de egiptologie la College de France, director al Departamentului de Studiu al Religiilor Egiptului la Ecole Pratique des Hautes Etudes. Cărturarul francez este autor al mai multor cărți, dintre care amintim: Aux temps des Pharaons, 1908; Rois et dieux d’Egypte, 1911; Le Nil et la Civilisation egyptienne, 1926; Mysteres Egyptiens, 1927; Histoire de l’Orient, 1929-1936. Cartea Mysteres Egyptiens a fost tradusă și în limba română, recent fiind reeditată: Misteriile egiptene. Zei, regi, simboluri și ritualuri, traducerea textelor si îngrijirea ediției: Mariana Buruiană, București, Editura Herald, colecția „Bibliotheca Orientalis”, 2019, 256 p.

În cazul Egiptului faraonic când se discută despre mistere trebuie făcută distincția între mistere, care implică o inițiere si sensul secretului, și misteriile, adică celebrarea rituală organizată de inițiați; în adevăr, poate părea o diferență ușor artificială căci misteriile au scopul de a orienta ființele către misterul primordial unde lumina este omniprezentă și impregnează universul de prezența divină. Ritualizarea misterului înseamnă că viața este creație permanentă și că ființa care a dobândit cunoaștere este capabilă să se integreze în acest flux care depășește condiția umană. Denumirea de „misterii” a fost răspândită de greci și pot fi descrise ca fiind „rituri în care se împleteau cuvinte și gesturi, lucruri spuse și mimate, acțiunea lor completându-se reciproc. […] Astfel Misteriile sunt acte simbolice, cu un sens mai profund, iar acțiunea lor e mai eficace decât rugăciunile recitate sau dogmele formulate. […] Altfel spus, anumite acțiuni puse în scenă, anumite alegorii sau imagini simbolice vor acționa, în virtutea unei magii simpatetice, mai eficient decât orice rugăciune, vor fi mai utile cunoașterii decât orice dogmă”, afirmă Alexandre Moret.

După mărturiile lui Herodot și Plutarh, cele mai importante misterii egiptene se refereau la Osiris, cel mai celebru zeu egiptean, o ființă perpetuu regenerată. Legenda lui Osiris conține etapele unui ritual inițiatic; asasinat de fratele său, Seth, trupul lui Osiris este tăiat în bucăți și aruncat în Nil; părți ale trupului său sunt regăsite, trupul fiind reconstituit. Are loc o procesiune care se încheie cu învierea lui Osiris, cu reîntoarcerea sa triumfală în palatul regal. Împrăștierea și refacerea trupului lui Osiris sunt aspectele esențiale ale esoterismului osirian. „Pe scurt, principiul fundamental al Misteriilor osiriene: a face din moarte leagănul unei noi vieți reprezintă una dintre concepțiile cele mai vechi ale religiei egiptene. […]Această idee ca moartea însăși este locul din care țâșnește, pentru inițiat, izvorul unei noi vieți, a fost comună pentru o mare parte din umanitate”, scrie Alexandre Moret, amintind că inițierile trec printr-o moarte simbolică urmată de renaștere. Textele Piramidelor dau seamă despre mitul lui Isis și al lui Osiris, legendarul rege care a instaurat dreptatea și i-a învățat pe egipteni agricultura. „Osiris! Tu erai plecat, dar ai revenit; dormeai, dar te-ai trezit; ai murit, dar trăiești din nou”, este una dintre invocațiile adresate lui. Destinul cuplului regal, Isis și Osiris, este sursa civilizației faraonice, adepții enigmaticei religii egiptene, care nu cunoaște cuvântul credință, parcurgând diverse grade de inițiere, celor de la cel mai înalt grad fiindu-le rezervată o învățătură profundă și putința de a vedea Lumina care nu se arată decât celor care și-au desăvârșit inițierea.