Al Doilea Supraveghetor

Primele documente masonice, evident cele ale masoneriei speculative, de după 1717, arăta că lojile erau conduse de un maestru, asistat de doi supraveghetori. În timp acestora li s-au adăugat alte oficii, dar denumirea și misia lor în lojă nu face obiectul acestei note. Termenul de oficiu vine din latinescul officium arătând ca este vorba despre acte sau operații care se supun anumitor ritualuri, din acest punct de vedere termenul de oficiant fiind mai potrivit celui de ofițer, după cum arată Irène Maiguy. Așezat în mijlocul coloanei de la miazăzi, cu fața spre coloana ucenicilor, având ca atribut firul de plumb, Al Doilea Supraveghetor „este cel care veghează asupra…are grijă de…”, reprezentându-l pe cel care era „șeful de șantier al Templului lui Solomon”. „Bijuteria celui de-al Doilea Supraveghetor este perpendiculara, simbol al căutărilor interioare, al echilibrului și al căii drepte. Rolul său este acela de-a veni în întâmpinarea ucenicilor, de a le deschide drumul spre lumină. El răspunde de trezirea spirituală a ucenicilor și asigură transmiterea tradiției, căci el formează noile «verigi» în scopul perpetuării înțelepciunii în lojă în forma cuvenită. Funcția celui de-al Doilea Supraveghetor este un simbol al frumuseții care împodobește și armonizează cu dragoste toate componentele edificiului. Firul cu plumb călăuzește spiritul spre axul său interior”, scrie Irène Mainguy.

O recentă apariție editorială (Pascal Dumesnil, Le Guide maçonnique du Second Surveillant. Guide pratique eu manuel d’instruction, Paris, Editions Maison de Vie, 2020, 132 p.) pornește de la o experiență personală pentru a propune o reflecție mai mult practică decât dogmatică. Pascal Dumesnil a fost Secund Supraveghetor, nu avea experiență în oficii masonice în loja sa, dar a căutat să fie o bună călăuză pentru ucenicii pe care-i avea în grijă. Autorul nu și-a propus să prezinte o descriere a simbolurilor primului grad, ci mai curând și-a propus să înfățișeze cititorului viziunea sa, sensibilitatea sa, învățămintele sale din vremea când a fost Al Doilea Supraveghetor. În opinia lui Pascal Dumesnil, Al Doilea Supraveghetor nu are doar rolul de a participa la ținute, ci mai cu seamă are misiunea de a instrui ucenicii, de a-i ajuta să se integreze în lojă, iar aceasta nu se face doar în cele câteva minute în care asistăm la o succesiune de întrebări și răspunsuri. Al Doilea Supraveghetor îl așază pe ucenic pe o cale a căutării, a descoperirii sinelui, a descoperirii aspectelor spirituale ale ritualului masonic, îl învață să se lepede de ceea ce ține de profan; el trebuie să știe deopotrivă să îndrume și să asculte, să întrebe și să răspundă, să deschidă căi de reflecție. Al Doilea Supraveghetor trebuie să-i introducă pe ucenici în lumea misterelor, ceremonia de inițiere din lojă fiind continuată de un lung parcurs al însușirii semnificațiilor gesturilor ritualice și a simbolurilor masonice; el trebuie să-i pregătească pe ucenici pentru un lung parcurs, un drum al angajării și perseverenței, al muncii asupra sinelui, acceptarea tăcerii, aplecarea asupra studiului și reflecției personale, nicicum un traseu care ar putea duce la dobândirea unor onoruri pe care viața profană nu le oferă. Pascal Dumesnil propune un program de instruire a ucenicilor și câteva teme și subiecte: ceremonia de inițiere, rit și ritual, templu, lojă și atelier, tabloul lojii la gradul de ucenic. În opinia lui Pascal Dumesnil, misiunea primă a celui de-al Doilea Supraveghetor este de a transmite cunoștințe ucenicului, de a transmite învățătura masonică în așa fel încât la împlinirea vremii ucenicii să fie pregătiți pentru a deveni calfe.