Ghidul masonic al companionului

Către sfârșitul anului trecut, autorul francez Pascal Dumesnil era prezent pe acest site prin cartea sa Le Guide maçonnique du Second Surveillant, după ce cu câțiva ani înainte recenzasem cartea sa Le Guide maçonnique de l’Apprenti. Pascal Dumesnil revine în atenția cititorilor preocupați de cunoștințele practice și simbolice ale masoneriei cu o nouă carte: Le Guide maçonnique du compagnon. Guide pratique et manuel d’instruction, Paris, Editions Maison de Vie, collection „Franc-Maçonnerie initiatique”, 2021, 168 p.

Deși este o instituție relativ nouă, născută în 1717, masoneria speculativă, are încă multe necunoscute în istoria sa, cea mai disputată fiind cea privitoare la preluarea de către speculativi a ritualurilor și învățăturilor specifice operativilor, gradul de companion/calfă potrivindu-se cel mai bine acestei teorii. Evul Mediu a lăsat o frumoasă moștenire arhitecturală prin numeroasele catedrale impunătoare care fac mândria goticului. Păstrarea secretului în ceea ce privește arta de a construi și arta de a trasa stârnește și astăzi deopotrivă admirația și curiozitatea celor care încearcă să descifreze arta constructorilor medievali. Arta de a trasa permite concretizarea unei idei, trecerea de la concept la operă: „Geometria devine sacră atunci când servește la a formaliza o construcție sacră și spirituală. In acest sens ea este un limbaj sacru. Ea permite a trasa planurile lucrării, planul ceresc și planul interior, pentru a accede la divin. Ea dă formă conceptelor spirituale. Trasarea transformă deopotrivă piatra și tăietorul. Cu ajutorul și supravegherea maestrului său, companionul gândește, reflectează și învață să conceapă pentru a se construi pe el însuși. Arta de a trasa este învățătura masonică pe care o primește companionul și pe care trebuie să o stăpânească”, scrie Pascal Dumesnil.

Gradul de companion nu avut totdeauna același conținut cu cel de astăzi, el evoluând de-a lungul celor trei secole care au trecut de la constituirea Marii Loji a Londrei, autorul încercând să surprindă diferențele de ritual și de denumire a trecerii de la un grad la altul. Obiectivul muncii companionului este dominarea propriilor pasiuni, a ego-ului, reflectarea asupra simbolurilor, totul prin cunoașterea teoretică și prin experimentarea în lojă a cunoștințelor dobândite și prin practicarea virtuților masonice. Pascal Dumesnil aprofundează învățătura celui de-al doilea grad, urmărind îndeaproape programul de instruire a companionului, ceremonia de inițiere, ritualul, tabloul lojii, uneltele companionului. În toate argumentațiile sale Pascal Dumesnil face multiple referiri nu numai la diferențele între ritualurile masonice, ci și la tradiții spirituale din diferite orizonturi geografice. Astfel cifra cinci este prezentă în toate tradițiile și religiile, cu semnificații diferite, după cum cele cinci călătorii ale companionului au de asemenea semnificații diferite când vorbim de Ritul Scoțian Antic și Acceptat, de Ritul Francez sau de Ritul Scoțian Rectificat.

Dacă în cea de-a treia călătorie în Ritul Scoțian Antic și Acceptat sunt amintite cele șapte arte liberale (gramatica, retorica, logica, aritmetica, geometria, muzica, astronomia), Ritul Francez, mai progresist!, vorbește despre științe, cele ale Iluminismului, în vreme ce Ritul Scoțian Rectificat amintește un element, fierul. Dacă în cea de-a doua călătorie, Ritul Scoțian Antic și Acceptat amintește cele cinci ordine arhitecturale (doric, ionic, corintic, toscan, compozit), Ritul Francez vorbește doar despre arte. Pascal Dumesnil face o necesară prezentare a unor simboluri care definesc și deosebesc ritualul lojii companionilor; un simbol reprezentativ este steaua înflăcărată, steaua cu cinci vârfuri, cele din mijloc și de jos fiind trimiteri la cele patru elemente materiale (pământ, aer, foc și apă), în vreme ce vârful de sus reprezintă lumea spirituală, pentagrama arătând superioritatea lumii spirituale asupra lumii materiale.

Pentagrama este asociată desenului omului, așa cum l-a înfățișat Leonardo da Vinci pe urmele lui Vitruviu. Semn de recunoaștere între membrii confreriei pitagoreice, simbol al iubirii și armoniei, simbol la breslelor masonilor operativi, pentagrama își îmbogățește dimensiunea spirituală prin plasarea în centrul ei a literei G, literă care cunoaște mai multe interpretări, dar înainte de a accepta vreuna necondiționat nu trebuie uitată limba în care este scris cuvântul care începe cu litera G. Amintim câteva dintre semnificațiile literei G: Geometrie, Gnoză, Geniu, Gravitație, Generare; nu trebuie uitați anglofonii cu al lor God. Se pare că varianta îmbrățișată de cei mai mulți este Geometrie, arta de a trasa, arta de a construi, arta regală.

Cartea lui Pascal Dumesnil este un util și lămuritor ghid pentru cei care vor să pătrundă tainele unei ceremonii, ale unui ritual și ale unor învățături despre simbolismul masonic al gradului de companion, dar și șansa redescoperii unor simboluri pentru cei care au trecut prea ușor peste bogăția spirituală a acestui grad.