Umbre, temeri, viziuni

„Suflete al meu, unde ești? Mă auzi? Vorbesc, te chem – ești aici? M-am reîntors, sunt din nou aici – mi-am scuturat de pe picioare colbul tuturor țărilor și am venit la tine, sunt la tine; după o călătorie lungă de ani buni, am ajuns din nou la tine.” Cuvinte ale lui Carl Gustav Jung, una dintre personalitățile cele mai importante ale secolului al XX-lea, întemeietor al psihologiei analitice, fondator de școală, deschizător de drumuri.

Decenii de-a rândul, în publicistica românească numele psihiatrului elvețian era amintit în treacăt, opera lui fiind cunoscută unui număr restrâns de specialiști. După 1990 a început un susținut proces de recuperare a operei lui Carl Gustav Jung, de traducere a principalelor sale cărți, de traducere a studiilor semnificative despre influența sa în psihologia contemporană. În avangarda editării operei lui Jung se află editura Trei, cea care publică seria de „Opere complete”, în 18 volume; aceeași editură a publicat lucrările pe care C.G. Jung nu le-a inclus în seria de Opere: celebra și misterioasă lucrare apărută postum, Cartea Roșie, apoi Analiza viselor, Cartea imaginilor, Viziuni, volumele 1 și 2. Tot la editura Trei apare colecția „Misterele inconștientului colectiv”, multe titluri purtând semnăturile unor discipoli ai lui C.G. Jung: Marie-Louise von Franz, June Singer, Verena Kast, Jolande Jacobi. La editura Nemira au apărut câteva titluri consacrate psihicului omenesc, visului și legăturilor sale cu lumea vizibilă și invizibilă, alchimiei, copilului etern, semnate de continuatori și discipoli ai lui C.G. Jung: Marie-Louise von Franz, Toni Wolff, Etienne Perrot, Edward F. Edinger, Robert Moss; colecția „Philemon” a fost coordonată de Lavinia Bârlogeanu, ea însăși autoare a unor cărți despre psihiatrul și psihologul elvețian: Jung îndrăgostit de suflet și Diavolul în viziuni, povești și vise. Nu putem încheia această succintă trecere în revistă a editării operei lui C.G. Jung și a studiilor consacrate înțelegerii sale fără a aminti cartea lui C.G. Jung, Amintiri, vise, reflecții, datorată lui Aniela Jaffé, tradusă la editura Humanitas. Nu cu mult timp în urmă a apărut o nouă carte despre C.G. Jung, o carte semnată de cercetătorul clujean Ștefan Bolea: Jung și filosofia umbrei, București, Editura Tracus Arte, 2019, 360 p.

Studiul lui Ștefan Bolea își propune să facă conjuncția dintre literatură, psihologie și filosofie, analizând umbra din această triplă perspectivă, argumentând diferențele și apropierile dintre cele trei unghiuri de vedere. Pentru psihologie, umbra este un arhetip, „o personificare a străinului, a dușmanului, a răului”, simbolizând pe celălalt din noi; asemănătoare este perspectiva oferită de literatură, variantele umbrei fiind dublul sau demonicul. Din perspectivă filosofică, umbra este înstrăinarea, alienarea, pericolul disocierii ființei umane, pierderea identității. Ștefan Bolea își începe excursul teoretic prin analizarea conceptului de arhetip, pe care, cum preciza C.G. Jung, nimeni nu l-a văzut, dar a cărui prezență ca „imagine originară” o dovedesc experiențele psihice individuale. Arhetipurile jungiene, precizează Ștefan Bolea, au o semnificație filosofică (forma arhetipală aparținând intelectului divin), o semnificație mitologică (simboluri care apar în vise și boli mentale) și o semnificație biologică; arhetipul este o formă de înțelegere psihică, deopotrivă imagine și emoție, sau după afirmația părintelui psihologiei analitice: „o imagine a naturii gravată în spiritul uman, după care acesta își formează judecățile.” Ștefan Bolea își continuă analiza abordând procesul individuației prin axa Eu-Sine și prin binomul complex anima și animus care surprinde partea feminină a bărbatului și partea masculină a femeii. Toate acestea îl apropie pe autor de conceptul de umbră prin care C.G. Jung înțelege „amintiri pierdute, reprezentări neplăcute, refulate (intenționat uitate), așa-numitele percepții subliminale, adică percepții senzoriale care nu au fost suficient de puternica ca să atingă conștiința și, în fine, conținuturi care nu sunt încă mature ca să intre în conștiință.” Umbra este suma trăsăturilor neplăcute pe care individul vrea să le ascundă, este „latura noastră întunecată”.

Un capitol important al cărții lui Ștefan Bolea este cel despre umbra în literatura romantică și postromantică, un bun prilej de a aplica considerațiile teoretice analizei operelor literare. Din vasta literatură în care se regăsesc temele dublului, diavolului și umbrei, Ștefan Bolea se oprește asupra a șapte autori: E.T.A. Hoffmann (Elixirele diavolului), Mary Shelley (Frankenstein), Edgar Allan Poe (William Wilson), F.M. Dostoievski (Dublul), R.L. Stevenson (Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde), Guy de Maupassant (Horla), Oscar Wilde (Portretul lui Dorian Gray). În povestirea lui Edgar Allan Poe, William Wilson, lupta se dă între umbră și Eu, fiind un conflict între voințe, redat prin confruntarea între Wilson 1 și Wilson 2. Când Wilson 1 pătrunde în camera în care dormea Wilson 2 se vede pe sine însuși prin celălalt („Acesta este dublul meu sau sunt eu însumi dublul, copia copiei mele, umbra umbrei?”). Copleșit de impresia de derealizare, reacția lui Wilson 1 „este una de derută, de fugă, de negare a realității – mai mult, el părăsește uterul ființial, abandonează pentru totdeauna infinita clădire a școlii.”

Angoasa este una dintre temele din nuvela Horla, de Guy de Maupassant: „Am tot timpul senzația cumplită a unei primejdii amenințătoare, acea teamă de o nenorocire ce va să vină sau de moartea apropiată, acel presentiment care este probabil simptomul unei boli încă necunoscute, încolțind în sânge și în carne. […] Pe măsură ce se apropie seara, mă cuprinde o neliniște de neînțeles, ca și cum noaptea ar ascunde pentru mine o amenințare cumplită.” Este noaptea care aduce cu sine o coborâre în infern, este lințoliul nocturn care amenință integritatea sufletului, care ascunde un pericol necunoscut.

Și în Portretul lui Dorian Gray, celebrul roman al lui Oscar Wilde, Ștefan Bolea identifică o alegorie a căderii, prin trecerea de la Dorian Gray 1, prototipul inocenței, al adolescenței fermecătoare, la Dorian Gray 2, spiritul malefic, nihilist. Izvorul de potențialitate al primului Dorian Gray devine contradictoriu la al doilea Dorian Gray, după întâlnirea cu Henry Wotton. „Am putea spune că un seducător ca Henry Wotton adulmecă parfumul anxietății, acel vis al sufletului despre spirit, acea contradicție dintre inocență și poftă de viață, la fel cum șarpele din Geneză adulmecă atât incompletitudinea cuplului originar, cât și dorința lor de transgresiune”, scrie Ștefan Bolea, observând natura perversă a influențării celuilalt, aici e vorba de Dorian Gray, în al cărui suflet Wotton investește sufletul său, transformându-l pe Dorian Gray în propria umbră. Dorian Gray era înfricoșat de perspectiva de neocolit a bătrâneții: „Da, va veni o zi când fața asta va fi ridată și ofilită, ochii vor fi lipsiți de strălucire și de culoare, trupul grațios se va fleșcăi și se va deforma. […] Ah, dacă s-ar putea ca eu să rămân mereu tânăr și portretul să îmbătrânească! Pentru așa ceva […] pentru așa ceva […] aș da totul! Da, nu există pe lume ceva ce n-aș da! Mi-aș da și sufletul!”

În acest context al umbrei în literatură, amintesc cartea Diavolul în viziuni, povești și vise, semnată de Lavinia Bârlogeanu, o carte în care un psihanalist care a frecventat asiduu opera lui C.G. Jung și a jungienilor, dezvăluie penumbrele care stau alături de întâmplări nedeslușite așa cum apar ele în basme, povești. Nu este diavolul de pe fresce sau din scrierile medievale, este Diavolul constelat în visele noastre sau chiar în viața noastră, pentru că „Diavolul este problema noastră a tuturor, pentru că Diavolul este legat de noi toți, prin însăși Umbra noastră”, susține autoarea.

Ultimul capitol teoretic al cărții lui Ștefan Bolea este despre umbra în filosofie, despre Jung, Nietzsche și Zarathustra. Jung a fost fascinat de Nietzsche încă din studenție, încât nu este de mirare că între anii 1934 și 1939 a consacrat un seminar dedicat scrierii Așa grăit-a Zarathustra, discuțiile din cadrul seminarului fiind publicate în 1989, într-o carte de aproape 1600 de pagini. Pentru a întregi tabloul prezenței umbrei în cultura lumii, Ștefan Bolea completează lucrarea cu un tablou cronologic de la romantism la post-romantism, cu repere literare, artistice, politice, cu referințe la subiectul umbrei în film (Nosferatu, Dracula, Phantom der Nacht) și în muzică. Așadar, o privire cuprinzătoare. Cartea lui Ștefan Bolea conturează complexa temă a umbrei la C.G. Jung în mod exemplar, cu acribie, consultând o amplă bibliografie, într-o cercetare în care fiecare filon este urmărit în profunzime, dar și în ramificațiile sale care privesc deopotrivă filosofia, literatura, arta.