Din punct de vedere istoric, se știu foarte puține lucruri despre originea, formația și activitatea lui Pitagora. Este unul dintre motivele pentru care reconstituirea filosofiei lui Pitagora este o problemă dificilă cu care se confruntă istoricii filosofiei. Pitagora însuși și-a creat o genealogie fantastică bazată pe un șir de întrupări, lanțul reîncarnărilor precumpănind asupra descendenței naturale, teoria metempsihozei fiind deasupra filiației firești. Din amestecul de legendă și adevăr, istoricii confirmă că Pitagora s-ar fi născut la Samos la începutul secolul al VI-lea î.H., că a avut parte de o instrucție aleasă sub îndrumarea unor maeștri iluștri, printre care sunt amintiți Hermodamas și Pherecyde din Syros. I-ar fi întâlnit pe Tales din Milet și pe Anaximandru, pe descendenții lui Mokhos care l-au inițiat în misterele de la Tyr și Byblos, a petrecut mult timp în Egipt unde a fost inițiat în misterele de la Diospolis și în doctrina învierii lui Osiris. După periplul asiatic revine la Samos, începe să predea într-un amfiteatru sub cerul liber, Hemyciclul, fără mare succes, pleacă în Tracia unde este inițiat în misterele orfice, apoi ajunge la Delfi, de unde se îndreaptă spre cetatea greacă Sybaris, din sudul Italiei, pentru ca în cele din urmă să se stabilească la Crotona, unul dintre cele mai bogate și populate orașe grecești din sudul Italiei. La Crotona, Pitagora va fonda congregația sa religioasă, homakoeion, cunoscută pentru viața austeră și spiritul aristocratic, care va influența numeroase generații de filosofi. Congregația sa număra în anii de glorie șase sute de discipoli care și-au pus viața și bunurile în comun, după proverbul citat deseori de Platon: „între prieteni, totul este comun” și care vor răspândi învățătura Maestrului în întreg sudul Italiei. Mărturii despre viața și doctrina lui Pitagora sunt consemnate de numeroși autori antici: Herodot, Diogenes Laertios, Porfir, Aulus Gellius, Iamblicos, Aristotel, Cicero, Platon, Aristoxene, Neanthe din Cyzique. Dacă numele discipolilor care au fost contemporani cu Pitagora sunt mai puțin cunoscute, este în schimb cunoscut numele și activitatea unui discipol tîrziu, Apollonios din Tyana, care a trăit în primul secol d.H. Despre viața lui Apollonios din Tyana a scris Filostrat în cartea Viața lui Apollonios, care a fost sursă de inspirație pentru Mario Meunier, Apollonios din Tyana. Viața, practicile ascetice și învățăturile filozofice ale unui mare vindecător de la începuturile erei creștine, traducere din limba franceză de Ilie Iliescu, București, Editura Herald, 2022, 266 p.
Mario Meunier (1880-1960) a fost publicist și traducător, pentru traducerile din Plutarh (Isis și Osiris) și Pitagora (Versurile de aur) a fost premiat de Academia Franceză, pasionat de cultura antică. Mario Meunier a fost impresionat de viața lui Apollonios din Tyana așa cum a povestit-o Filostrat, deși știa bine că autorul a idealizat modelul real. În opinia lui Eugene de Faye, Apollonios al lui Filostrat „reprezintă filozoful perfect, așa cum îl visau cei mai mulți dintre contemporanii lui Origene. El este, rând pe rând, îndrumător de conștiință, ca Seneca, educator ca Epictet, predicator și orator popular în genul lui Dion din Prusa, ascet și mistic cum a fost, se pare, într-adevăr, Apollonios”. Filostrat a văzut în Apollonios din Tyana un moștenitor al doctrinei, al științei taumaturgice, dar și moștenitorul regulilor de viață instituite de Pitagora. Apollonios al lui Filostrat este un personaj istoric idealizat, transfigurat, dar mai presus de toate este un ideal religios, un ideal împlinit căruia filosoful sofist i-a atribuit înțelepciunea supremă, sfințenia și bunătatea. Mario Meunier a preluat în cartea sa o bună parte din portretul schițat de Filostrat, înfățișându-ne darurile și talentele lui Apollonios, înclinația acestuia pentru activități spirituale, pentru echilibrul și seninătatea unei rațiuni lucide, acceptarea celor cinci ani de tăcere absolută, cerință preluată din învățătura Maestrului Pitagora. Tăcerea l-a ajutat la fixarea atenției, la disciplinarea puterilor, la călirea voinței, la dezvoltarea impresionantei sale memorii. După ce s-a inițiat în înțelepciunea greacă, urmând exemplul lui Pitagora, Apollonios și-a convins discipolii că trebuie să cerceteze știința magilor și a brahmanilor, făcând o lungă călătorie prin Antiohia, Babilon, pentru a ajunge în India. Peste tot, în toate întâlnirile, Apollonios surprindea prin eleganța, elocința și ușurința cu care se adresa auditoriului, se remarca prin blândețea cuvântului și gravitatea gândirii sale, prin inteligența care îi ilumina fruntea, prin calmul inspirat al surâsului său blând. La revenirea în Efes, Apollonios a găsit un oraș în care domneau dezmățul și imoralitatea, trândăvia și libertinajul: „Peste tot răsuna muzica, nu se vedeau decât fastul, măreția și risipa nebunească. Tyanianul nu a vrut să închidă ochii la această destrăbălare. Astfel, chiar de la prima cuvântare adresată efesienilor, la intrarea în templu, acest apostol al binelui a încercat prin sfaturile sale să-i scoată din moleșeala în care se complăceau, să le insufle iubirea pentru înțelepciune și să-i îndepărteze de orice preocupare care s-ar abate de la regulile unei purtări cuviincioase. Mustrările aspre ale înțeleptului i-au supărat pe mulți dintre cei care trăiau în desfrâu, dar a reușit să-i facă pe o parte dintre cetățenii Efesului să vadă cât de odioasă este viața deșănțată pe care au dus-o până atunci.” Prin cuvântări pline de tâlc, Apollonios căuta să înlăture răul care pusese stăpânire pe efesieni, să îndrepte moleșeala obiceiurilor.
Când împăratul Nero a interzis șederea filosofilor în Roma, pe timpul călătoriei sale în Grecia, Apollonios și-a îndemnat discipolii să-l urmeze într-un periplu prin țările apusene; ce ar fi putut să capete discipolii mergând pe urmele trasate de Pitagora? Răspunsul îl găsim într-o scrisoare a lui Apollonios către Eufrat: „Dacă te vei iniția în filozofia pitagoreică te vei bucura de două feluri de binefaceri. În primul rând, te vei înălța pe plan spiritual, inima îți va fi mai largă, vei căpăta măreție, statornicie, un bun renume, îi vei cunoaște pe zei direct, nu având păreri despre zei, opinia ta despre demoni se va baza pe rațiune, nu pe superstiție, vei învăța să-i iubești și pe unii, și pe alții, vei cunoaște bucuria mulțumirii de sine, perseverența, cumpătarea, arta de a te mulțumi cu puțin, vei dobândi vigoarea minții, agilitatea, respirația ușoară, o înfățișare plăcută, o sănătate bună, o minte liniștită și, în cele din urmă, nemurirea. Pe de altă parte, dacă te vei orienta spre disciplinele științei, vei căpăta înțelegerea geometriei, a astronomiei, a aritmeticii, a muzicii, a medicinei, a dreptului legislativ și a diferitelor secrete ale divinației.”
Cartea lui Filostrat despre viața lui Apollonios are ca sursă istorică informațiile deținute de filosoful Damis, discipol al lui Apollonios; o biografie romanțată, redactată la cererea împărătesei Iulia Domna (193-211), soția lui Septimius Severus. Datele certe despre Apollonios susțin apartenența acestuia la școala pitagoreică a lui Euxene din Heracleea, acceptarea regulii ascetice a tăcerii, călătoriile în Orient pentru a cunoaște înțelepciunea Indiei, relațiile cu Musonius Rufus, Dion din Prusa, Demetrius Cinicul. Apollonios a intrat în conflict cu împărați ai Romei, dar afirma cu tărie că sufletul său nu are nici o teamă, pentru că pe el nu-l pândește nici o primejdie pentru că „datoria unui înțelept este să moara pentru înțelepciunea pe care el însuși o manifestă. Nici natura și nici legea nu-i dictează principiile de viață. Aceste virtuți le găsește în el însuși, în curajul și forța sufletului său de neînvins. Nici focul și nici securea nu l-ar putea face să trădeze ceea ce a descoperit”, scrie Mario Meunier. Trimis la închisoare de împăratul roman Domițian, Apollonios își pregătește o strălucită apologie, o pledoarie în favoarea filosofiei, a regulilor divinului Pitagora. Apollonios nu a mai putut citi apologia, el dispărând din fața ochilor celor care urmăreau procesul. A revenit printre ai săi, pentru ai săi, pentru a intra în legendă.
Taguri: Apollonios din Tyana, Herald, Mario Meunier, Pitagora