Despre inițiere

Despre inițiere se discută mult, iar termenul folosit în exces riscă să-și piardă înțelesurile prime. Pe de altă parte, sînt instituții care pretind un gen de monopol asupra inițierii, deși nimic în evoluția umanității nu conferă exclusivitate asupra esoterismului sau inițierii unui grup anume, fie el alcătuit și din presupuse…elite!

Sigur, această opinie intră într-o ușoară contradicție cu ceea ce scrie René Guénon, de a cărui opinie ține seamă oricine scrie despre inițiere. Iată cum definește esoterologul francez inițierea și cum poate fi ea făptuită: “Inițierea propriu-zisă constă în mod esențial în transmiterea unei influențe spirituale, transmisiune care nu se poate efectua decît prin intermediul unei organizații tradiționale regulare, în așa fel încît nu s-ar putea vorbi de inițiere în afara ratașării la o astfel de organizație.” În lumea apuseană organizații inițiatice care puteau revendica o filiație tradițională autentică erau Companionanjul și Masoneria, “adică forme inițiatice bazate în mod esențial pe exercitarea unei meserii, cel puțin la origine”, susține același autor. Dar René Guénon arată că în vreme ce în Companionaj legătura cu meseria s-a păstrat, în Masonerie ea a dispărut, subzistînd doar sub forma ritualurilor primelor trei grade unde sînt evidente trimiteri la construcție și simbolismul uneltelor, sau la legenda cu profundă încărcătură morală a uciderii maestrului Hiram, cel care coordona lucrările pe șantierul Templului lui Solomon; “dacă legătura ar ajunge să fie eliminată, aceasta n-ar mai fi inițierea masonică, ci cu totul altceva”, notează René Guénon. Paul Naudon definea inițierea ca o ascensiune către conștiința adevărurilor primordiale, către Cunoașterea Absolutului. Această deschidere de perspectivă poate duce discuția și către inițierea care se adresează femeilor, știut fiind că Părintele fondator al masoneriei, James Anderson, excludea femeile de la inițierea masonică, dar aceasta “nu înseamnă nicidecum că acestea sînt inapte pentru orice inițiere”, avea să scrie două veacuri mai tîrziu René Guénon. Despre inițierea feminină scrie și Lucie Leforestier în cartea recent aparută L’Initiation des femmes de l’Antiquité à la Franc-Maçonnerie, Paris, Maison de Vie Editeur, collection “Les Symboles Maçonniques”, 2016, 126 p.

Civilizația în care dimensiunea feminină a inițierii apare în plină forță și strălucire este cea a vechiului Egipt. De la instaurarea monarhiei faraonice, femeia beneficia de o deplină libertate de mișcare, putea ocupa înalte funcții în stat și rîndul clerului. “Egipteana care dorea să se angajeze pe o cale spirituală avea acces la învățămînt în temple, și nu avea nevoie de nici un intermediar masculin între ea și Cunoaștere. În domeniul căutării spirituale, condiția socială și gradul de bogăție nu aveau nici o incidență”, scrie Lucie Leforestier care găsește că originea acestei concordii se datorează miturilor în care entitatea feminină este alături de principiul masculin, dincolo de orice rivalitate spirituală sau intelectuală. Figura centrală a inițierii în vechiul Egipt este zeița Isis, cea care i-a învățat pe egipteni scrisul și artele, dar și meșteșugurile și agricultura. Un text grecesc reproduce o stelă egipteană al cărei înscris este definitoriu pentru inițierea feminină; zeița este creatoare a universului, cea care a separat cerul de pămînt, cea care a creat lumina și a așezat aștrii pe boltă, cea care a rînduit viața pe pămînt, a consfințit familia, cea care a construit sanctuare. Isis era depozitara științei sacre pe care a primit-o de la Thot-Hermes. Cultul zeiței Isis s-a răspîndit în lumea mediteraneeană și a supraviețuit si după ce la 16 iunie 391, împăratul creștin Theodosie a condamnat la moarte civilizația egipteană, sub presiunea fanatismului și intoleranței dispărînd templele egiptene, altele fiind transformate în bazilici creștine!

Pentru vechii babilonieni, lumea a fost creată din corpul zeiței-mamă Tiamat, care prin sacrificiul său a modelat fizionomia lumii. O altă figură feminină mitologică este Inanna, zeiță a iubirii și a războiului, în al cărei mit se regăsește cifra șapte, asociată deseori cu inițierea feminină. Cifra șapte semnifică viața în aspectul ei cel mai secret și mai interior. Claude Guérillot scria că “Numărul Șapte exprimă o totalitate în mișcare, în devenire, în evoluție. Este imaginea creației în ansamblul său: spațiu, timp, materie, energie, natura neînsuflețită, ființele și ființele gînditoare.” Pe bolta înstelată cifra șapte apare sub forma constelației Pleiadelor. Grecia antică a fost loc al celebrării misteriilor în care femeile ocupă un loc central; este suficient să amintim cultul agrar al lui Demeter și al Persephonei, care ilustrează o căutare inițiatică a cărei miză este reînnoirea naturii și a vieții, sau mai cunoscutele misterii de la Eleusis. O figură de excepție în lumea antică feminină a fost Hypathia, una dintre femeile inteligente ale Alexandriei veacului al IV-lea, admirată pentru virtutea sa, pentru cunoștințele de matematică și filosofie, și care a sfîrșit ucisă în chinuri de o gloată de fanatici creștini în fruntea căreia se afla un anume Chiril care avea să fie sanctificat…În lumea romană, Lucie Leforestier reamintește cultul zeiței Cybela, al reînnoirii naturii și fertilității; dimensiunea feminină a inițierii apare și în vechea instituție a vestalelor, închinat zeiței Vesta, cult strict feminin, rezervat tinerelor pure fizic și spiritual, care întrețineau focul etern în incinta circulară, simbol al timpului sacru. Soția lui Septimiu Sever, Julia Domna, a fost una din inițiatele lumii romane; venea din Siria,  cunoștea misteriile Orientului, s-a înconjurat de filosofi, a contribuit la restaurarea templului vestalelor. Theodosie, prin edictul din 391, avea să interzică și ordinul vestalelor pentru a face loc noii religii.

“Maria și misterul său se inscriu în filiația unei realități metafizice și inițiatice în afara timpului”, scrie Lucie Leforestier, amintind cititorilor opinia lui Jean Hani, potrivit căreia numele în ebraică este Mariam, un nume divin care desemnează actul creator. Din lumea creștină, autoarea amintește cîteva prezențe feminine luminoase; în secolul al XII-lea, Herrade de Landsberg a știut să transmită dimensiunea inițiatică a creștinismului printr-o scriere admirabil ilustrată: Hortus deliciarum/ Grădina deliciilor. Cartea deschide un univers esoteric ale cărui chei sînt oferite de stareța Herrade, iar una dintre chei este ilustrarea filosofiei și a celor șapte arte liberale. Hildegarde de Bingen a dus o viață marcată de lumină, a intrat de copilă în mănăstirea benedictină din Disibodenberg, avînd cunoștințe teologice, filosofice și de științe ale naturii a scris mai multe cărți: Liber vitae meritorum, Liber divinorum operum și Scivias unde a transcris viziunile sale, printre ele aflîndu-se și un ritual inițiatic la capătul căruia primește un vas cu pietre prețioase, adică tradiția inițiatică și realizarea sa efectivă. Un drum inițiatic feminin apare și în una din cărțile lui Meister Eckhart, cea mai importantă figură spirituală a Evului Mediu renan; una din predicile sale este consacrată sorei Katrei, în care maestrul spiritual îi enumeră șapte păcate, obstacole (printre ele vanitatea, lăcomia, mînia, excesul, necumpătarea) care trebuie învinse pentru a începe o viață nouă.

În 1844, scriitoarea George Sand a descoperit în castelul Boussac una din capodoperele artei medievale, tapiseria Doamna cu licorna, aflată astăzi la Muzeul Cluny; multi privitori și comentatori au văzut în cele șase tapiserii un omagiu adus eternului feminin, un omagiu adus sufletului și aspirațiilor sale elevate. Lucie Leforestier consideră că seria de șase tapiserii constituie o mărturie prețioasă și bogată în învătăminte pentru inițierea femeilor: “Flacăra inițierii feminine nu s-a stins chiar dacă, de-a lungul multor secole, ea a fost pusă sub obroc. O parte a învățăturii inițiatice a tradițiilor prime și a Antichității a fost păstrată și transmisă anumitor comunități creștine.” Poate că unele cercuri feminine lucrau în secret și lor le datorăm frumoasa tapiserie Les Perfections de Marie, expusă în Muzeul Catedralei din Reims, sau scrierea Christinei de Pizan, La Cité des Dames. Se spune că Mozart ar fi dorit să creeze un nou ordin inițiatic mixt; dacă aici încă nu avem certitudini, este unanim acceptat că opera mozartiană Flautul fermecat este transcrierea în sunet și libret a unui ritual de inițiere care reînvie mitul lui Isis și Osiris, sub numele de Pamina și Tamino. Este o operă plină de lumină, a triumfului și încoronării Forței, Frumuseții și Înțelepciunii.

Este cunoscută prezența femeilor în corporațiile medievale apusene. La prima vedere, poate părea surprinzător, dar de multe ori această prezență este atestată documentar; și nu era vorba doar de domeniile privind țesătoaria sau manufacturile alimentare, femeile erau și în meseriile care țineau de construcții. Între 1428 și 1524, pe șantierele din Wurzburg, erau 2500 de muncitoare plătite în medie cu 7,7 pheningi pe zi, și 750 de muncitori retribuiți cu 11 pheningi pe zi!. Cînd s-au constituit lojile speculative, femeile nu s-au mai regăsit, articolul 3 al Constituțiilor fiind explicit: “persoanele admise trebuie să fie bărbați de bune moravuri și loiali, născuți liberi și de vîrstă matură și discreți, nici sclavi, nici femei, nici bărbați imorali” După aceasta, aspirațiile masonice feminine au evoluat în mai multe direcții: loji de adopție, adică sub tutela unor loji masculine (palidă consolare!), loji mixte (o reluare a cotidianului…uneori banal!) și loji feminine independente, măsură mai aproape de aspirațiile celor care cred, pe bună dreptate, că sufletul și virtuțile nu au sex, pentru a relua o idee expusă de o doamnă, maestru venerabil al lojii sale, la Aix-en-Provence, în anul…1782! Bruno Etienne, aparținător Marelui Orient al Franței, consideră că femeile angajate în masoneria feminină va trebui ca încet-încet să inventeze noi forme inițiatice care să se îndepărteze de trunchiul deocamdată comun al meseriei de zidar, în așa fel încît masoneria feminină, peste un secol sau două, să nu aibă a face cu originile sale andersoniene. E o provocare în ajunul celebrării a trei veacuri de cînd s-a constituit Marea Lojă a Londrei, în iunie 2017!