Preocupat de științele complexității și de cercetări asupra fizicii proceselor, Marc Halévy este interesat în egală măsură de lumea de astăzi, de schimbările de paradigmă, de spiritualitatea vremurilor noastre.
Privind către modernitate, Marc Halévy consideră că era modernă, moștenitoare a Renașterii, s-a stins; a murit odată cu Auschwitz, a murit la Berlin, a murit odată cu ideologiile triumfaliste totalitare, moștenitoare ale umanismului, raționalismului, criticismului, pozitivismului și nihilismului, adică relele ultimelor cinci secole. Despre sfîrșitul modernității și așteptările omului contemporan este unul dintre recentele volume purtînd semnătura lui Marc Halévy: Une spiritualité pour notre siècle. Rien ne meurt, tout est vivant, Escalquens, éditions Oxus, collection „Spiritualité”, 2017, 176 p.
Cînd Friedrich Nietzsche a proclamat aforistic că „Dumnezeu este mort!”, nu a făcut-o de pe poziția ateismului, ci arătînd că Dumnezeul creștin devenise exterior propriei creații. Pornind de la moartea lui Pan, proclamată de Plutarh cînd creștinismul a început să se răspîndească în imperiul roman, de la moartea lui Dumnezeu, proclamată de Nietzsche, și de la viața exuberantă a lui Dionysos, Marc Halévy propune o carte ditirambică despre reînnoirea relațiilor cu sine, cu lumea și cu întregul, adică interioritatea, exterioritatea și unitatea interiorității cu exterioritatea.
Identitatea unei persoane nu este ceva dat pentru totdeauna, individul fiind propria memorie acumulată, un proces în mers, care se construiește în permanență, asemănător cu ceea ce spunea Arthur Rimbaud: „Eu sînt un altul”. În opinia lui Marc Halévy personalitatea nu este altceva decît modul unic de a organiza viața interioară: „Personalitatea mea, identitatea mea nu sînt nimic altceva decît această manieră unică (și puțin evolutivă) de a organiza memoria sa (foarte evolutivă) și relația sa cu lumea (foarte evolutivă, de asemenea)”. Deseori este invocat dictonul antic „Cunoaște-te pe tine însuți”, în care Marc Halévy vede îndemnul la cunoașterea adevăratei personalități, adevăratei identități, fără indulgență sau modestie, fără ipocrizie sau minciună, fără aroganță sau culpabilizare. După acest necesar exercițiu este necesar să căutăm o armonie între propria vocație și propriul destin, această armonie fiind secretul unei existențe liniștite.
Lumea este tot ceea ce nu este sine, fiecare om avînd lumea sa cu un imens număr de legături umane și non-umane, materiale și imateriale, carnale și spirituale. Nimeni nu poate vorbi de lume, fiecare vorbește despre lumea sa, de lumea personală făcută din apropiați, din locuri, din idei, din cunoștințe, din credințe. Cu cît relațiile cu lumea sînt mai variate și mai intense, cu atît cîmpul constrîngerilor noastre existențiale este mai pregnant, sau altfel spus minimalismul relațional este un exercițiu de eliberare de sine, mai puțină exterioritate, o interioritate intensă. Că vrem sau nu, viața se trăiește în interior, afirmă scriitorul belgian, care adaugă că și creștinismul și modernitatea împing omul să trăiască în exterioritate, să trăiască oriunde, mai puțin în prezent, „să trăiască fie în nostalgia unui trecut reinventat, fie într-un viitor utopic, într-un mesianism eshatologic sau ideologic”. Cum să trăim în lumea măcinată de penurii, penurii ale resurselor, penurii ale terenurilor, penurii culturale? Învățînd să trecem de la cantitate la calitate, redescoperind frugalitatea și simplitatea, remodelînd toate modalitățile vieții, regăsind căile către înțelepciune. Alegerea frugalității este actul unui om liber, libertatea fiind opusul filosofic al capriciului; omul trebuie să caute echilibrul între libertatea interioară și libertatea exterioară. Toate îndemnurile lui Marc Halévy sînt pentru ca omul să-și regăsească locul în univers.
Privind lumea de astăzi, Marc Halévy afirmă tranșant că vremea idealismelor, misticismelor și teismelor a apus, venind timpul realismului, monismului și panteismului. Iar aceste schimbări vin peste tulburări neîncetate și accelerate la scară planetară. Cînd discută despre natura motorului evoluției cosmice, Marc Halévy găsește trei răspunsuri posibile: hazardul, Dumnezeu transcendent (motor exterior), intenția imanentă (motor interior). Eliminînd hazardul și divinitatea rămîne intenția imanentă, adică naturalismul spiritualist, adică panteismul, doctrina gînditorilor greci presocratici, a unor mistici creștini, a gnozei cabaliste, a sufiștilor și a multor gînditori, printre ei Giordano Bruno, Spinoza, Schelling, Hegel, Nietzsche, Heidegger. Opus dualismului idealist care introduce un binarism absurd, „monismul este doctrina metafizică și mistică ce proclamă că totul este Unul, că divinul, umanul și cosmosul sînt unul și același proces unitar”. Finalitatea oricărui demers spiritual este de a găsi principiul de unitate, de coerență și de convergență între eu, lume și sine, ceea ce ne propune și Marc Halévy prin tot ceea ce scrie.
Taguri: frugalitate, Marc Halévy, Oxus, spiritualitate