Fără îndoială simbolismul masonic este unul dintre cele mai abordate subiecte din panoplia celor care înţeleg masoneria ca pe o instituţie înrădăcinată în tradiţie şi care îşi propune să transmită.
De cîtva timp, lucrărilor consacrate simbolismului masonic li s-a mai adăugat una, purtînd semnătura lui Gérard Marro: La Symbolique maçonnique devoilée, Paris, éditions du Rocher, 2007, 368 p. Gérard Marro dă mai întîi o definiţie a masoneriei speculative, pe care o reproducem in extenso: „Francmasoneria este un ordin esoteric, iniţiatic, tradiţional, universal, care lucrează pornind de la perfecţionarea individuală la perfecţionarea umanităţii. Francmasonii lucrează la realizarea acestui ideal cu mijloacele ritului şi al simbolurilor care transmit iniţiaţilor, din generaţie în generaţie, o învăţătură, sau pentru a spune mai bine o metodologie care face să fie descoperit drumul de urmat pentru apropierea de această perfecţiune. Bazîndu-se pe valori de fraternitate, de toleranţă şi libertate, gîndirea masonică îşi afirmă puterea şi originalitatea într-un demers spiritual care o leagă de sacru”. Această definiţie îi oferă autorului un nimerit motiv de a răspunde succesiv unor întrebări care vizează caracterul esoteric, iniţiatic, tradiţional şi universal al ordinului: într-o lume în criză masoneria permite omului regăsirea rădăcinilor sale în Tradiţie, într-o tradiţie care reactualizează trecutul şi dă sens viitorului.
După prezentarea cîtorva repere istorice care amintesc Vechile Îndatoriri şi evoluţia masoneriei speculative, Gérard Marro supune atenţiei tema tradiţiei şi ritualurilor iniţiatice, de la iniţierea egipteană pînă la obligaţiile masonice; sînt pagini nu numai plăcute lecturii, ci şi incitante notaţii asupra iniţierii egiptene, asupra tradiţiei iniţiatice şi a transmiterii, asupra tradiţiei iniţiatice masonice, sau despre cabinetul de reflecţie în care postulantul petrece un timp care îl pregăteşte pentru intrarea în templu şi înfruntarea probelor iniţiatice. Despre Pitagora se ştie relativ puţin, dar ca orice învăţătură păstrată pentru iniţiaţi a avut parte de deformări şi fabulaţii; dincolo de orice exagerare, Gérard Marro identifică unele elemente din doctrina şcolii pitagoreice care se por regăsi în ritualul masonic. „Ordinul pitagoreic era un ordin iniţiatic dar cu particularitatea că făcea să coexiste o învăţătură esoterică rezervată numai iniţiaţilor, şi o învăţătură exoterică destinată unui vast public”, reaminteşte Gérard Marro şi trimiţînd la mai vechea discuţie asupra „dezvăluirii” secretului prin publicarea ritualurilor masonice: nimeni nu devine iniţiat prin simpla lectură a unui ritual, orice gard ar avea acesta! Fiind o comunitate iniţiatică tradiţională, masoneria îşi transmite învăţăturile cu ajutorul simbolurilor, evident constatare care se aplică şi altor instituţii care se revendică dintr-o tradiţie pe care o transmit mai departe. În timpul sacru în care are loc ţinuta lojii, delimitat de deschiderea la miezul zilei, cînd Soarele, simbol al luminii divine, iluminează pămîntul, şi de închiderea la miezul nopţii, cînd sfîrşitul întîlneşte începutul, simbolurile capătă noi dimensiuni într-o asociere în care regăsim binarul ( lumină-tenebre, sacru-profan, Jachin-Boaz) şi ternarul ( Cartea Legii Sacre-Echerul-Compasul, Maestrul între Echer şi Compas, Înţelepciune-Forţă-Frumuseţe).
Incursiunea lui Gérard Marro în simbolica templului masonic continuă cu prezentarea tabloului lojii cu toate elemetele sale, a templului ca loc sacru, a celor două coloane din exterior şi a coloanelor care simbolizeză Înţelepciunea, Forţa şi Frumuseţea. În ritualurile masonice se găsesc şi numeroase trimiteri, directe sau voalate, la mituri: „Miturile ne fac să gîndim că moartea iniţiatică este preludiul indispensabil al începutului vieţii spirituale, al regenerării spirituale, al intrării în lumea Luminii. Limbajul mitologic vorbeşte lumii noastre imaginale, lumea sufletului, psyché al grecilor, sediul imaginaţiei active care leagă diferitele niveluri ale realului. Prin mit, omul încearcă să modeleze lumea sa, să facă inteligibil universul său exterior şi interior”, arată Gérard Marro, pe urmele lui Mircea Eliade şi Paul Ricoeur. Dintre mituri, Gérard Marro se opreşte asupra labirintului (care ilustrează calea iniţiatică, drumul spiritului către lumină, circumvoluţiunile , înaintările şi revenirile pentru a ajunge în centru), luminii (lumina iniţiatică, adevărat foc al spiritului, lumina care străluceşte în întuneric, amintind frumoasa spusă a Evanghelistului Ioan „Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”), cavernei (care joacă un rol esenţial în toate tradiţiile, cu ample referiri la mitul cavernei/peşterii în dialogul Republica al lui Platon), celor trei mari lumini ale masoneriei.
În ultima secţiune teoretică a volumului, Gérard Marro aminteşte care sînt credinţele şi virtuţile masonice. Mulţi din cei care acuză masoneria doar după lecturi ale unor derizorii cărţi care prezintă masoneria ca autoare neîntrecută de comploturi şi răsturnări politice şi sociale, vor fi surprinşi să afle că „Unul din primele principii ale francmasoneriei regulare implică credinţa într-o Fiinţă supremă, pe care masonii o numesc Marele Arhitect al Universului. Astfel, toate Marile Loji regulare din lume cer membrilor lor credinţa într-o Fiinţă supremă înainte de a le conferi iniţierea”. Evident, subiectul nu poate fi expediat cu repeziciune, el necesită o analiză lucidă, din care nu pot fi omise schimbările între textul Constituţiilor de la 1813 şi cele de dată recentă; sînt nuanţe care pot trece neobservate pentru ochiul profan, dar care cheamă la noi abordări pe cei obişnuiţi să treacă dincolo de suprafaţa lucrurilor. Un text interesant, plin de nuanţări este cel despre religie, filosofie, ştiinţă şi divin, prilejuindu-i lui Gérard Marro cîteva observaţii de fineţe pe un teren deloc facil, delimitat admirabil de Pascal: Dumnezeu al lui Avraam, al lui Isaac, al lui Iacob, nu al filosofilor şi savanţilor. Nu mai puţin incitante sînt paginile despre tetragramă, fraternitate, îndoială.
La prima vedere, cu uşurinţă ne-am putea întreba ce mai poate aduce nou o carte despre simbolismul masonic, subiect despre care s-au scris mii de volume. Cartea lui Gérard Marro aduce o nouă perspectivă: în parte este datorată lecturilor operei lui Carl Gustav Jung şi a deschiderilor pe care aceasta le face către alchimie şi limbajul simbolic; la fel de importantă însă este căutarea şi reuşita lui Gérard Marro de a ieşi din tiparele unor lucrări similare, evident rămînînd fidel regularităţii şi Tradiţiei.