Răspîndit cu precădere în Anglia, Scoția și Irlanda, Royal Arch este continuarea firească a primelor trei grade masonice, deși originea gradului este de mai multă vreme subiect de controversă. Unii consideră Royal Arch ca avînd influențe franceze, paternitatea fiind atribuită cavalerului Ramsay. Robert Le Forestier aduce ca probe în favoarea originii franceze elemente care se regăsesc în ritualul gradului de Cavaler al Orientului sau cu legenda Arcului Regal. Un argument ar fi faptul că primele schițe ale ritualului ar fi fost redactate în limba franceză, avînd la bază vechi ritualuri operative, dezvoltate ulterior în Marea Britanie. Susținătorii originii franceze a gradului aduc ca argument dezvoltarea în paralel, în Franța, a ritualului Chevalier de Royale Arche, gradul al 13-lea din lojile de perfecție din Ritul Scoțian Antic și Acceptat. Se consideră că menționarea cea mai veche a gradului s-a făcut într-o planșă de arhitectură, din 22 decembrie 1753, a lojii din Fredericksburg din Virginia. Ordinul Royal Arch se compune din capitole, acestea fiind supuse autorității unui Mare Capitol. A fost un motiv al disputei între „antici” și „moderni”, dispută încheiată în 1813 prin crearea Marii Loji Unite a Angliei, în a cărei declarație preliminară se menționează că masoneria cuprinde trei grade, la care se adaugă Royal Arch, ca un complement al celui de-al treilea grad. Despre acest grad este recenta carte a lui Marc Halévy, La Sainte Arche Royale, Le Thor, Editions Laurence Massaro, collection „Traditions initiatiques”, 2018, 48 p.
În prefața cărții, Alexandre Cleven, Prim Principal al capitolului „Regele Solomon” de la Orientul Mons, susține că „masoneria arcului regal este cheia de boltă a edificiului masonic. Dincolo de bogăția sa simbolică, ea deschide o dimensiune mistică în sensul nobil al cuvîntului.” Marc Halévy consideră că un fenomen crucial al secolului al XVIII-lea masonic a fost proliferarea gradelor, o proliferare de multe ori anarhică, prin recuperarea vechilor legende sau prin includerea unor invenții. Deși accederea în Royal Arch este deschisă oricărui maestru, a fost un timp cînd erau invitați doar maeștrii care fuseseră și Venerabili ai lojilor lor. Legenda gradului este despre construcția celui de-al doilea Templu din Ierusalim, în timpul lui Zorobabel, după ce primul fusese distrus de Nabuconodosor; constructorii au găsit într-una dintre cripte un altar de marmură pe care se afla o placă de aur gravată cu numele inefabil, Tetragrama divină; accesul se făcea printr-un puț vertical, apoi printr-un culoar cu șapte bolți sprijinite pe 14 coloane. Legenda este comună cu învățătura gradului al 13-lea din Ritul Scoțian Antic și Acceptat.
Reconstrucția Templului s-a făcut sub conducerea regelui-arhitect Zorobabel, inspirat de profetul Ezdra, cel care va cere transcrierea Tora (Facerea, Ieșirea, Leviticul, Numerii, Deuteronomul). Legenda construirii celui de-al doilea Templu și a găsirii plăcii de aur gravate cu numele inefabil instaurează o dialectică profundă între Reînnoire (reconstrucția Templului) și Memorie (redescoperirea cuvîntului pierdut), observă Marc Halévy. Ritualul în întregime este construit pe interacțiunea a trei puteri: puterea regală (Zorobabel), puterea profetică (Ezdra) și puterea sacerdotală (Josua), adică prezentul, viitorul și trecutul. Cele trei puteri umane se pun în slujba unei Puteri superioare, numărul patru fiind central în numerologia Arcului Regal. Marc Halévy face o interesantă apropiere între cripta Arcului Regal și Cabinetul de reflecție, elementul de legătură fiind formula alchimică V.I.T.R.I.O.L., care arată că piatra ascunsă va fi găsită în interiorul pămîntului, acolo unde va fi găsită și placa de aur cu Numele inefabil.
Marc Halévy este autorul ritualului de comemorare a 50 de ani de la crearea Capitolului „Regele Solomon” din Orientul Mons – aparținînd de Marele Capitol al Sfîntului Arc Regal al Belgiei, un text a cărui acțiune începe în 587 î.C. cînd armatele lui Nabuconodosor se pregăteau să distrugă Templul. Personajele ritualului imaginar al lui Marc Halévy sînt Regele, Profetul și Preotul. Este o discuție pornind de la iminenta distrugere pe care o pregătea regele persan, care urmărea nu numai distrugerea Templului, ci și exodul evreilor în Babilon, privarea lor de credință, chiar de vechile simboluri religioase (marea de bronz, altarul sacrificiilor, altarul aromelor, candelabrul cu șapte brațe, chivotul legii). De aceea, cunoașterea Tetragramei era ultima etapă a lungului drum către Dumnezeu.
În cel de-al doilea tablou al ritualului imaginat de Marc Halévy acțiunea este plasată în anul 2068, cînd capitolul serbează centenarul. Omul nu mai este măsura tuturor lucrurilor, omul trebuie așezat în slujba a ceea ce-l depășește; el va trebui să coboare în puțul adînc, sa treacă de cele șapte porticuri, să găsească altarul de marmură, pentru a reconstrui o umanitate eliberată de orgolii, de nebunii tehnice și idealuri puerile, „este timpul ca omul să iasă din copilărie, din capriciile sale, din fantasmele sale și din visele sale. Este timpul ca omul să intre în vîrsta sa adultă”, să treacă cele șapte porticuri, să intre sub bolta Arcului Regal. În cel de-al treilea tablou imaginar al ritualului, autorul revine în timpul nostru, aici și acum, și propune o meditație asupra Tetragramei divine, asupra Unității absolute și plenitudinii: „Se constată că Tetragrama conține, în patru litere, o întreagă ontologie și o întreagă cosmologie.” O ontologie a Devenirii în care repere ne vor fi Heraclit, Aristotel, Schelling, Hegel, Nietzsche, Bergson, Teilhard de Chardin, Heidegger, un vast șantier în curs, o cosmologie triadică bazată pe forță (Dymanis), substanță (Hyle) și lege (Logos). Sînt gînduri ale celui care în urmă cu mulți ani pornea pe o cale la capătul căreia avea să găsească Delta luminos pe care Enoh gravase numele misterios al Marelui Arhitect al Universului. Marc Halévy devenea Cavaler al Arcului Regal cînd împlinea 27 de ani, de trei ori trei…