O asceză dulce și un strigăt de suferință

Pierre Audureau, pornind de la dialogul între vizitator și acoperitorul lojii, se întreabă dacă pașaportul sau însemnele sînt cele care îl identifică pe mason în ochii fraților săi. Ceea ce îl recomandă și îi atestă apartenența la ordin ar trebui să fie calitățile sale umane, cultura, nicidecum semnele exterioare.

Surprinzător titlu pentru un text scris în marginea unei cărți despre masonerie, despre frații care construiesc templul interior, despre cei care-și îmbogățesc cunoștințele, care practică toleranța, alteritatea, altruismul, care urmează neabătut drumul inițiatic. Nu, nu este vorba despre o carte scrisă de vreun dușman al masoneriei. Autorul, Pierre Audureau, de formație matematician, mason care a urmat întreg parcursul Ritului Scoțian Antic și Acceptat, este autorul mai multor cărți, dintre care amintim: L’initiation maçonnique, les ressorts cachés, MdV Editeur, 2011; Le nombre trois et ses mystères, MdV Editeur, 2013; Les Francs-maçons sont ce qu’ils sont, MdV Editeur, 2014; Les Méditations d’un Franc-maçon solitaire, Detrad, 2017. Recenta carte a lui Pierre Audureau, Une Franc-Maçonnerie dévoyée par L’EGO. Visite dans les couloirs cachés de l’institution maçonnique, Paris, Maison de Vie Editeur, Paris, 2019, este scrisă pe un ton pamfletar, se vrea deopotrivă un strigăt de iubire și de suferință, de iubire pentru spiritul masonic, de suferință pentru ceea ce au adus companionii care l-au ucis pe Hiram, ambiția, orgoliul, ura, interesul material. 

Din perspectiva avansată de Pierre Audureau, lumea întreagă pare că și-a pierdut vechile repere, Republica, religia, partidele, sindicatele, instituțiile sînt într-o căutare haotică, de multe ori lipsită de minim sens. Pierre Audureau este mîhnit de faptul că unii dintre adepții masoneriei o abat de la drumul consacrat acum trei veacuri, este mîhnit de derivele în care se lasă antrenate  unele structuri masonice franceze, în Franța activînd în prezent în jur de 140.000 de inițiați, bărbați și femei. El remarcă însăși dificultatea de a defini masoneria actuală în contextul efervescenței riturilor, obediențelor, jurisdicțiilor, dar și a lipsei dialogului între ele, de multe ori acestea nu se recunosc între ele. Sigur între diversele obediențe există unele deosebiri, dar oricare ar fi obediența sau ritul, principiul inițierii masonice este invariabil, este același pretutindeni. Calea inițiatică înseamnă chemări și îndemnuri noi la meditație, la introspecție și la căutarea cunoașterii, care permit și favorizează transformarea graduală a inițiatului, aprofundarea și îmbogățirea personalității sale.

Pierre Audureau părăsește zona considerațiilor teoretice, cartea sa nefiind una despre esoterism sau spiritualitate masonică, pentru a aborda subiecte ale vieții masonice, întîmplări  și stări de fapt din loja simbolică, „celula de bază a masoneriei”, plusurile și minusurile, adică prieteniile, generozitatea, iubirea fraternă, dar și indiferența, gelozia, agresivitatea, uneori chiar ura. Discutînd despre viața lojii, Pierre Audureau ajunge la fireasca întrebare dacă în masoneria este constituită ca un sistem aristocratic sau ca unul democratic, avînd ca exemplu tumultuoasa relație între Marea Lojă a Franței și Supremul Consiliu al Franței, de altfel relațiile cu garantul ritului fiind totdeauna prilej de dispute. În opinia lui Pierre Audureau Marea Lojă a Franței, dincolo de regimul democratic proclamat, cultivă „un regim aristocratic sau, mai curînd, oligarhic”. Dar e un sens care trebuie nuanțat, masoneria este o construcție aristocratică, fără a fi însă o construcție nobiliară întemeiată pe bogăția financiară. Masoneria

este în realitate constituită pe o anume noblețe, cea a intelectului, a inimii, a moralei și a echilibrului psihologic. […] Inițiatul trebuie să fie capabil să asculte atent și să înțeleagă un discurs, să-l analizeze, să facă o sinteză, apoi să reacționeze, să conceapă propria contribuție, să ceară cuvîntul în ținută, să se ridice, să ia poziția la ordin apoi să se exprime cu voce tare într-o tăcere de catedrală. Nu este ușor, deloc ușor. Este necesar a avea calități intelectuale și psihice. Mai mult, în tăcerea sa interioară, în meditația sa, el trebuie să prelungească munca realizată în interiorul Templului, să deschidă orizontul pentru a lăsa gîndirea să se manifeste.

Pierre Audureau, pornind de la dialogul între vizitator și acoperitorul lojii, se întreabă dacă pașaportul sau însemnele sînt cele care îl identifică pe mason în ochii fraților săi. Ceea ce îl recomandă și îi atestă apartenența la ordin ar trebui să fie calitățile sale umane, cultura, nicidecum semnele exterioare. Pierre Audureau are o privire critică asupra multor aspecte ale vieții unei loji; voi aminti aici cîteva dintre ele: bucuria de a primi onorurile și lipsa modestiei afișate de demnitarii primiți în lojă sub bolta de oțel, abuzul de putere în obediențe, tensiunile între supremele consilii, noțiunea de regularitate, timpurile faste ale masoneriei.

Masoneria este un ordin a cărui funcționare se întemeiază pe reguli care trebuie respectate necondiționat. Pierre Audureau se întreabă în ce măsură masoneria poate fi adusă în pas cu vremea păstrînd normele tradiționale. Amintesc doar cîteva din opiniile sale: acceptarea lojilor mixte, trăirea egalității și a libertății universale, cultivarea fraternității reale, acceptarea umilinței ca valoare morală, toate acestea păstrînd misiunea fundamentală a masoneriei: să adune ceea ce este risipit. Sînt gîndurile unui mason preocupat de starea masoneriei, de viitorul ei.