Mult timp lumea occidentală nu a știut prea multe despre viața, cultura, religia și practicile vieții cotidiene ale orientalilor. Mai întâi le-am descoperit teritoriul, apoi mătasea și mirodeniile, apoi le-am trimis misionarii, dar le-am trimis misionarii și Biblia cu mult înainte de a încerca să le înțelegem credințele și modul de viață. Prioritară era răspândirea cuvântului biblic pe un teren pe care unii îl vedeau arid; târziu am încercat să înțelegem că dacă nu ne erau asemănători în credință și practici religioase, nu ne erau totuși străini. Primele întâlniri nu au fost deloc amicale, au stat sub semnul confruntării, unii nu au uitat să ia sabia într-o mână, în cealaltă Biblia, așa cum se întâmplase și la descoperirea Americii, ceilalți au ripostat persecutând și pedepsind. Tulburător în acest sens, și plin de învățăminte, romanul Tăcere, al lui Shusaku Endo, despre drama misionarilor creștini în Japonia veacului al XVII-lea.
O apropiere de tradițiile milenare ale Orientului s-a produs abia în secolul al XX-lea, când locul gândurilor cotropitoare a fost luat de dorința de a cunoaște și de a înțelege, de a pătrunde tainele vieții monahale și ascetice, de a privi trăsăturile distinctive ale meditației orientale, de a o scoate din zona magicului, a miraculosului, de a o privi ca un alt fel de încercare de a explora profunzimile sufletului omenesc. Plină de multiple înțelesuri este în acest sens întâlnirea lui C.G. Jung cu Orientul; se întâmpla în anul 1929, când prietenul său, sinologul Richard Wilhelm, i-a dat să citească traducerea în germană a tratatului chinez de alchimie Secretul Florii de Aur, pe marginea căruia C.G. Jung a scris un amplu comentariu. Descoperise o altă lume.
O altă lume a însemnat și o frumoasă aventură intelectuală și editorială, cititorul apusean fiind invitat la lectură, sub ochii săi avizi de cunoștințe perindându-se texte originale ale culturii și religiilor orientale, și deopotrivă interpretări și comentarii. În România, ultimele trei decenii au marcat o firească apropiere de un univers rămas mult timp străin, pe deplin exotic. Mult timp, termeni precum budism, tantra, kundalini, sivaism, nondualism, dao, yoga, zen ascundeau numeroase necunoscute, dar tocmai din acest motiv lăsau spații libere speculațiilor celor dispuși să scrie despre lucruri necunoscute. Fiind vorba despre o lume cvasi-necunoscută nu întotdeauna editurile au ales cărțile lămuritoare, multe privilegiind senzaționalul în dauna studiilor profunde, câștigul imediat și facil în detrimentul investiției de lungă durată. Printre editurile care au ales calea dificilă a răspândirii cunoștințelor se numără și Herald care a publicat în colecțiile sale („Tantra”, „Yoga”, „Zen”, „Himalaya”, „Daoism”, „Calea chineză”) studii și tratate în măsură să pună în lumină complexitatea spiritualității orientale. O recentă apariție editorială vine să întărească cele scrise mai sus: Lilian Silburn, Kundalini. Energia profunzimilor. Studiu cuprinzător bazat pe scrierile sivaismului nondualist din Cașmir, traducere din limba franceză de Raisa Moldovan, București, Editura Herald, colecția „Tantra”, 2020, 272 p. De formație filosof, Lilian Silburn (1908-1993) a fost o indianistă franceză, specializată în budism, tantrism și sivaismul Cașmirului. Întreaga carieră și-a desfășurat-o la Centre National de la Recherche Scientifique, unde a fost director de cercetări, considerată unul dintre cei mai buni cunoscători ai tantrismului; este autoare și coordonatoare a numeroase lucrări de referință, în care a urmărit preponderent semnificația spirituală și filosofică a autorilor și operelor studiate, deschiderea lor mistică.
De multe ori occidentalii au început studierea unor aspecte ale spiritualității orientale din perspective care nu se suprapuneau peste concepțiile tradiționale; de aceea indianiștii occidentali au fost atrași mai curând de „fiziologia mistică”, un ansamblu de cunoștințe și practici care iau corpul uman ca punct de plecare. Pentru India tradițională importantă era conceperea universului ca un tot ordonat, un cosmos, așa cum era și corpul uman, acest univers în miniatură. De aceea de multe ori maniera în care înțelegeau apusenii aspecte ale practicii și spiritualității indiene erau diferite de ceea ce susțineau orientalii. După modul de înțelegere a lumii analogic și intuitiv al vechii Indii, a crede că totul vine din hazard este o idee venind dintr-o aberantă neînțelegere a lumii, a raporturilor dintre lucruri. Dharma, legea internă a fiecărui lucru, ordinea sacră a lumii este ceea ce menține macrocosmosul și microcosmosul. Hindusul își descoperă propriul corp printr-o explorare interioară care trece mult dincolo de vizibil. După definiția clasică, yoga este metoda prin care conștiința umană obișnuită, cea a ființei întrupate și limitate, este unită cu Conștiința Divină, adică cu Conștiința necondiționată, infinită și perfectă. Dar cum se poate omul uni cu Dumnezeu sau cu Absolutul. Tantra afirmă că omul este ceea ce este acum, în actualitate, împlinire a unei evoluții, a unei orientări, rod al devenirii, al unei mișcări a energiei fundamentale. Energia fundamentală care este prezentă în microcosmosul uman, care prezidează toate funcțiile sale și care îi susține viața, se numește Kundalini: „Trezirea lui Kundalini este, într-un anumit sens, trezirea energiei cosmice latente care sălășluiește în fiecare ființă umană și care este totodată sursa tuturor puterilor, a întregii forțe, a tuturor formelor de viață de care ființa umană este capabilă. Yoga lui Kundalini nu este o practică secundară: ea conduce la trezirea, stăpânirea și manifestarea acestei energii fundamentale”, scrie Lilian Silburn.
Kundalini este încoronarea căii energiei, sursa tuturor ritmurilor vieții; energia sa nu este decât vibrație, undă vibratorie a emanației. Kundalini urmărește armonizarea completă a ritmurilor disonante, regăsirea ritmului primordial. Kundalini se aseamănă unui șarpe, încolăcit, sprijinit pe coadă, dar care dincolo de puterea sa malefică se revelează ca un dar prețios, ca un rezervor de energie care evocă șarpele antic al profunzimilor: „Profunzimile domeniului său sunt cele ale oceanului, cele ale atmosferei cu norii săi și cu ceața sa, precum și profunzimile terestre din care țâșnesc izvoarele benefice, Ahirbudhnya înconjurând așadar Universul pe care îl conține în el însuși”, notează Lilian Silburn. Trezirea energiei Kundalini ascunsă în noi este un proces care îmbină practici concrete, dar si cele care țin de dizolvarea gândurilor, suspendarea suflului inspirat și expirat, activități redate astfel de poeta cașmiriană Lalla: „În foalele trupului meu am suflat înăuntru și în afară și mi-am oprit suflul pe canalul gâtului./Atunci lampa a luat foc și mi s-a revelat natura mea adevărată./Apoi lumina mea lăuntrică s-a risipit./Pentru ca eu să pot percepe Realitatea dinlăuntrul tenebrelor și să mă prind de ea cu putere.” Lilian Silburn insistă în cartea sa pe sensul profund al practicii esoterice, pornind de la iconografia indiană care îl prezintă pe Siva în ipostaza de hermafrodit, tantrismul arătând „modul în care experiența supremă include toate nivelurile realității, în care unitatea apare din chiar miezul dualității. Pentru tantrism, unificarea trebuie să survină chiar și în timpul experiențelor vieții obișnuite, oricare ar fi acestea și, datorită purificării generate de Kundalini, energia poate fi transformată în energia purei Conștiințe.” De prea multe ori europenii au sperat să găsească în scrierile orientale manuale care să-i apropie de suprema satisfacție în pași repezi, or atingerea beatitudinii liniștite și continue cere o transmutare atât conceptuală, cât și senzitivă. Cu siguranță mulți cititori vor închide cartea când vor citi despre fuziunea esoterică, tandrețea amoroasă plină de venerație, elanul pur de iubire impersonală, iar aforismul tantric „ceea ce pentru omul obișnuit este un motiv al înrobirii, pentru un siddha este un prilej de eliberare”, poate aduce unora multă nedumerire.
Kundalini – o carte despre energia profunzimilor, despre șarpele abisal, despre păzitorul cele mai mari comori, adică ambrozia, băutura care aduce nemurirea, despre acțiunea unificatoare, despre energiile unui centru unic. Kundalini evocă șarpele antic al profunzimilor, Ahirbudhnya, păzitor al apelor Vieții, cel care trebuie recunoscut ca fiind axul cosmic etern. Cartea lui Lilian Silburn este deopotrivă despre mister și revelație, despre funcția unificatoare a lui Kundalini, despre energia profană care se transformă în conștientizare, despre deșteptarea energiei cosmice, latentă în fiecare ființă, despre manifestările vitalitățile profunde.
Taguri: energii, Kundalini, Lilian Silburn, Orient