În ritualul gradului de companion/calfă candidatul citește într-o atentă referire la cifra cinci, numărul celor cinci călătorii, numele celor cinci ordine arhitecturale, numele celor cinci simțuri, numele artelor liberale și numele a cinci înțelepți; dacă simțurile, artele liberale și ordinele arhitecturale sunt deasupra oricărui subiectivism, în privința înțelepților, numele acestora variază în funcție de obediență. În unele mari loji numele marilor inițiați sunt: Moise, Pitagora, Platon, Hermes Trismegistos, Paracelsus. În cartea sa La Symbolique maçonnique du troisième millénaire, Irène Maiguy menționează că unele mari loji propun numele lui Solon, Socrate, Licurg, Pitagora, INRI, sau Moise, Pitagora, Socrate, Isus, Confucius, sau Socrate, Pitagora, Moise, Isus, Mohamed, în vreme ce Marele Orient al Franței se întreabă cum poți să alegi între cei mai reprezentativi filosofi; Socrate, Pitagora, Platon sunt printre cei mai reprezentativi, dar pot fi uitați Budha, Zarathustra, Moise, Confucius și atâția alții? Întrebare legitimă, la care este greu de răspuns. Dincolo de controverse, cert este că una dintre cele mai fascinante personalități ale filosofiei antice este Pitagora, întemeietor de școală, filosof, primul teoretician al arithmo-magiei și armoniei. Mulți cărturari antici dau seamă despre viața și concepțiile lui Pitagora, încât nu este surprinzător că mai toate obediențele masonice și-l revendică drept înainte-mergător. Acesta trebuie să fi fost și gândul lui Guy Chabas când a purces la scrierea recentei cărți pe care o propune cititorilor: Pythagore, Kabbale et symbolisme maçonnique, Paris, Editions Maison de Vie, collection „ Les Symboles maçonniques”, 2020, 126 p.
Pitagora a fost un filosof prețuit încă din antichitate, despre el scriind Diogene Laertios, Porphyrios, Isocrate, Clement Alexandrinul, Aulus Gellius, Iamblichos. Pornind de la aceste surse, Guy Chabas schițează un profil istoric, amintind lungile sale călătorii, inițierea în mistere, fondarea școlii de la Crotona, importanța matematicii în doctrina pitagoreică. Guy Chabas găsește că o posibilă filiație între pitagoreici și configurarea cabalei nu este cu desăvârșire exclusă, existând numeroase legături între învățătura transmisă de Moise și filosofia neoplatoniciană, care a moștenit multe din învățăturile lui Pitagora. Secolul al XII-lea avea să ducă la un avânt al studiilor cabalistice, după cum veacul al XV-lea, cel la mijlocul căruia a căzut Constantinopolul, avea să ducă la afirmarea cabalei creștine, curent ilustrat de Giovanni Pico della Mirandola, Johannes Reuchlin, Guillaume Postel, autori asupra cărora Guy Chabas face utile precizări, necesare cititorului mai puțin familiarizat cu lectura filosofiei renascentiste. În scrierile celor trei filosofi amintiți, Guy Chabas găsește apropieri între arborele sefirotic și înțelesurile sale și tetraktysul pitagoreic sau steaua în cinci colțuri, pentagrama. „Cabala și pitagorismul se prezintă ca metode și instrumente pentru a ajunge la adevăr. Și nu este vorba de căutarea unei explicații probabile asupra unui fenomen particular, ci de căutarea Răspunsului definitiv”, afirmă Guy Chabas, convins că tetraktysul și arborele sefirotic sunt echivalente, așa cum cunoștințele metafizice adevărate obținute de cabală și pitagorism sunt în mod obligatoriu compatibile. Pentru autorul francez verigile lanțului de transmitere simbolică sunt Moise și Isus, Pitagora și Socrate, la care adaugă numele lui Confucius. Cartea lui Guy Chabas este și un mesaj de conciliere între tradiția greacă antică și tradiția iudeo-creștină, „pentru regăsirea înțelepciunii pierdute”.
Taguri: cabală, Guy Chabas, Maison de Vie, masonerie, pitagorism