Atalanta Fugiens

Editura Herald oferă cititorilor interesaţi de alchimie, magie şi hermetism o nouă lucrare de referinţă: Atalanta fugiens. Elementele filosofice ale secretelor naturii de Michael Maier, în binecunoscuta colecţie „Quinta essentia”, traducere, cuvînt introductiv şi note de Marius Cristian Ene şi Gabriela Nica. Michael Maier a fost una dintre personalităţile de la curtea împăratului Rudolf al II-lea, cunoscut în epocă pentru  pasiunea sa pentru alchimie, magie, astronomie; de altfel, traducătorii cărţii lui Michael Maier amintesc remarca lui Nicolae Iorga că Mihai Viteazul nu a găsit sprijin în conducătorul Sfîntului Imperiu Roman de Naţiune Germană în lupta cu turcii pe motiv că Rudolf al II-lea era mai preocupat de alchimie şi astronomie decît de război. Să amintim că la curtea împăratului Rudolf al II-lea puteau fi întîlniţi Giuseppe Arcimboldo, Tycho Brahe, Johannes Kepler, John Dee, Edward Kelley/Talbot.

Michael Maier este autorul unei impresionante opere, dintre cărţile sa remarcîndu-se Arcana arcanissima, Lusus serius, Jocus severus, Silentium post clamores, Themis aurea, Atalanta Fugiens. Parte din cărţile lui Michael Maier au apărut în deceniul în care în Europa se afirma mişcarea rozicruciană, al doilea deceniu al secolului al XVII-lea. Nu este locul aici să comentăm relaţia lui Maier cu rozicrucienii, o fac cu precizie în cuvîntul introductiv cei doi traducători ai cărţii. Atalanta Fugiens este o carte deosebită, unică, nu numai prin conţinut, ci şi prin ceea ce încearcă să propună cititorului anului 1617. Marius Cristian Ene şi Gabriela Nica, traducătorii cărţii, consideră Atalanta Fugiens „o ofertă multimedia avant la lettre”, pornind de la structura cărţii, în parte respectînd „tiparul” epocii, dar aducînd şi elemente noi: „Fiecare capitol cuprinde, mai întîi, o emblemă sau o imagine simbolică, însoţită de o sentinţă în limba latină. Apoi, emblema este însoţită de o epigramă, compusă chiar de Michael Maier, despre care ne amintim că, încă din copilărie, obişnuia să scrie versuri în limba lui Cicero. Epigrama este urmată de cîte un discurs, în care autorul încearcă să lămurească diferitele aspecte simbolice amintite în emblemă şi epigramă.(…) Michael Maier a considerat însă că trebuie să se adreseze nu numai raţiunii şi ochiului cititorului, ci şi urechii acestuia, aşa că a adăugat la fiecare capitol şi cîte o bucată muzicală, numită fugă”.

În prefaţa cărţii sale, Michael Maier explică sensul pe care a vrut să-l dea operei sale pornind de la legenda mitologică a Atalantei, tînăra talentată la alergare, decisă să nu se căsătorească decît cu cel care o va întrece într-o cursă atletică; singurul care a învins-o a fost Hippomene, nu prin talentul său de alergător, ci folosind un şiretlic învăţat de la zeiţa Afrodita: cînd Atlantida îl depăşea el arunca pe jos mere de aur culese din grădina Hesperidelor, tînăra se oprea să le culeagă şi astfel Hippomene a reuşit să o întreacă. Întreaga construcţie teoretică eleborată de Michael Maier constă în interpretarea alchimică a textelor mitologice, întrucît „înţelepciunea adevărată şi cea mai demnă de a fi căutată de om” nu constă în speculaţiile sofiştilor, în discursurile oratorilor, în subtilităţile grămăticilor, ci în „cunoaşterea adevărată a Chimiei puse în practică, lucrul cel mai folositor pentru neamul omenesc”.

Michael Maier vede în Atalanta „Fecioara alchimică”, o alegorie a lui Mercur filosofic ( „Că Hippomene-i Sulful – filosofii o spun fără-nconjur/ Iară Fecioara cea grăbită e fugitivul Mercur”), fixat şi reţinut în cursa sa de sulful de aur. Atalanta Fugiens este o culegere de texte emblematică, unde subscriptio nu este numai o epigramă în versuri, ci şi un cîntec, autorul prezentînd această alianţă între vedere şi sunet ca o epifanie perfectă, în lumea sensibilă, a realităţilor „intelectuale”. Cele cincizeci de embleme  nu sînt alese întîmplător, cifra fiind o potenţializare a cifrei cinci, a numărului nupţial în viziunea pitagoreicilor, simbol al uniunii principilui ceresc cu cel terestru. Emblema a XXI-a rezumă înreaga carte şi concepţia care o susţine: „Din bărbat şi din femeie, fă-ţi un singur cerc,/ Din care să apară pătratul cu laturile perfect egale,/ Fă din el un triunghi, iar pe acest transformă-l, la rîndul său/ Într-o sferă cît mai rotundă. Atunci Piatra s-a născut./ Dacă spiritul tău e lent în înţelegerea acestui mister,/ Încearcă să înţelegi opera geometrului şi vei şti.”

Aşa cum a dorit Michael Maier, Atalanta Fugiens este o adevărată operă de artă plastică şi muzicală, un adevărat complex simbolic folosind tehnica dragă alchimiştilor, cea a dezvăluirii învăluite. Şi prin această apariţie editorială, Editura Herald onorează titlul colecţiei „Quinta essentia”, deschide noi orizonturi căutătorilor în domeniul alchimiei, şi în mod sigur atrage cititori care pînă de curînd erau într-o totală ignoranţă în ceea ce ascunde/dezvăluie Tradiţia.