Magia cerească

În primele pagini ale Magiei naturale, Agrippa scria că „magia este un har care are o putere foarte mare, căci este plină de mistere limpede revelate şi care presupune o cunoaştere profundă a celor mai tainice lucruri, a firii lor, a puterii, a calităţii, a substanţei, a efectelor acestora, a deosebirilor precum şi a raporturilor dintre ele.

În urmă cu cîteva luni prezentam o iniţiativă lăudabilă (una din multele!) a Editurii Herald, din Bucureşti, anume publicarea primului volum din Filosofia ocultă sau magia de Heinrich Cornelius Agrippa von Nettesheim. De curînd frumoasa şi benefica iniţiativă a editurii bucureştene a capătat noi contururi prin publicarea volumului al II-lea: Magia cerească, colecţia „Quinta essentia”, traducere, note, comentarii şi anexe de Maria Genescu.

Cum aminteam şi în articolul despre Magia naturală, Agrippa considera că lumea este triplă (elementală, cerească şi intelectuală), iar din acest motiv De occulta philosophia este în trei părţi, fiecare parte fiind consacrată unei lumi, unei magii: magia naturală, magia cerească, magia ceremonială. În prima carte, Agrippa vorbea despre arta de a folosi simpatiile naturale; magia naturală în viziunea sa nu se reducea doar la o filosofie naturală, făcînd loc conceptului de spiritus, aşa cum îl înţelegea Ficino. Cartea a doua era mai ales un tratat de numerologie simbolică, în vreme ce a treia era despre necesitatea, virtutea şi utilitatea religiei. În primele pagini ale Magiei naturale, Agrippa scria că „magia este un har care are o putere foarte mare, căci este plină de mistere limpede revelate şi care presupune o cunoaştere profundă a celor mai tainice lucruri, a firii lor, a puterii, a calităţii, a substanţei, a efectelor acestora, a deosebirilor precum şi a raporturilor dintre ele. Or aceasta este adevărata ştiinţă, filosofia cea mai înaltă şi mai plină de mister. Într-un cuvânt, magia reprezintă desăvârşirea şi împlinirea tuturor ştiinţelor naturii, căci orice filosofie bine întemeiată are ca părţi fizica, matematica şi teologia”, explicînd astfel structura tripartită a cărţii sale.

Primele capitole ale cărţii a doua sînt despre necesitatea de a cunoaşte ştiinţele matematice, despre numere şi virtuţile lor, despre potenţele pe care le au numerele în lucrurile fireşti, cît şi în cele nefireşti. Pentru Agrippa ştiinţele matematice aveau o mare însemnătate în magie, tot ceea ce se întîmplă fiind guvernat de număr, „magicianul trebuie să fie un bun cunoscător al filosofiei naturale, al matematicii, precum şi al tuturor ştiinţelor ce decurg din acestea, cum sunt aritmetica, muzica, geometria, optica, astronomia. Prin număr se ajunge la descoperirea şi înţelegerea tuturor lucrurilor ce pot fi cunoscute; prin el se ajunge pe cel mai scurt drum la profeţia firească. Cînd se va şti cum să se îmbine numerele cuvântului rostit cu numerele divine, potrivindu-le în aceeaşi consonanţă, se vor putea împlini lucrări minunate şi se vor dobândi cunoştinţe uimitoare „. În concepţia lui Agrippa, numerele simple semnifică cele dumnezeieşti, următoarele capitole fiind despre numerele de la unu la doisprezece, fiecare număr fiind analizat împreună cu scara lui; în toate consideraţiile sale asupra primelor numere şi a însuşirilor acestora, Agrippa face numeroase referinţe la Pitagora şi la a sa filosofie a numerelor. Interesante sînt şi notaţiile filosofului şi magicianului renascentist despre valorile numerice ale literelor, despre armonia muzicală, despre sunet, concordanţa sunetelor, despre armonia corpului omenesc. Fiind o carte despre magia cerească era firesc ca o parte semnificativă să fie despre influenţa planetelor, observarea stelelor fixe, Soare şi Lună, despre Casele Lunii, Imaginile Zodiacului, reprezentările planetelor, despre Sufletul Lumii şi Corpurile Cereşti. Agrippa era convins că sufletele corpurilor cereşti transmit puterile către lumea sensibilă, virtuţile globului pămîntesc avînd şi ele o cauză cerească; poate aşa se explică şi încrederea sa că Inteligenţa Omului parvine pas cu pas în Lumea Inteligibilă, devenind asemănătoare celor mai sublime spirite şi inteligenţe.

Cartea De occulta Philosophia este o fericită sinteză a cunoştinţelor vremii, regăsind în paginile ei învăţăturile lui Moise, Pitagora, Democrit, Orfeu, Platon, Plotin, ale altor învăţaţi ai lumii antice, dar şi ai lumii medievale. Ea este totodată o strălucită întruchipare a strădaniilor omului din zorii modernităţii de a-şi explica lucrurile, de a le afla cauzele şi determinările. Nimic nu justifică privirea uşor ironică şi „îngăduitoare” a celor de astăzi care nu reuşesc să treacă de simpla umbră a unor tehnologii şi informaţii din care nu reţin mai nimic, dar despre care cred că le deschid accesul către Cunoaştere, fără a căuta să înţeleagă nimic din paşii iluştrilor înaintaşi!