De-a lungul prodigioasei sale cariere universitare, filosoful francez Pierre Hadot nu a contenit să se întrebe Ce este filosofia antică?, întrebare care a devenit și titlul uneia dintre cărțile sale, apărută în 1995, la Editura Gallimard. La această întrebare, tradiția universitară răspunde invocând istoria doctrinelor și sistemelor, precum și un lung șir de filosofi de la Platon la Heidegger. Pierre Hadot arată în cartea sa diferența profundă care există între reprezentarea pe care o aveau anticii despre filosofie și reprezentarea pe care și-o fac contemporanii noștri despre același domeniu. Cei care studiază sau sunt doar preocupați de filosofie ajung să creadă că fiecare filosof a inventat, într-o manieră originală, o nouă construcție sistematică și abstractă destinată să explice omul și universul. Pentru Pierre Hadot o astfel de viziune este o eroare, mai cu seamă dacă se aplică filosofiei antice, fără ca prin aceasta să pună la îndoială capacitatea filosofilor antici de a fi dezvoltat o amplă reflecție teoretică. Cei din
vechime puneau accentul pe alegerea unui mod de viață, iar această alegere se face nu la capătul procesului activității filosofice, ci la originea acestuia. Filosofia era deci, înainte de toate, alegerea unei forme de viață, a unui mod de a trăi, așadar o viață și nu un discurs. Marcus Aurelius - bust, muzeul Glyptothek, Munchen Unul dintre gânditorii antici asupra căruia a stăruit Pierre Hadot în studiile sale a fost Marcus Aurelius; a fost împăratul Marcus Aurelius un filosof, un înțelept, un moralist? Născut la Roma, în anul 121 d. C., într-o familie aristocrată, Marcus Aurelius a fost adoptat la moartea tatălui său de Antoninus Pius; a primit o serioasă educație în domeniul retoricii și în cel juridic, pentru ca sub influența lui Apollonius, a lui Quintus Junius Rusticus și a lui Epictet să se apropie decisiv de filosofie. A fost creatorul primelor catedre de filosofie la Atena, iar în anul 176 a creat patru catedre de filosofie, fiecare închinată…